Astra de sub Sputnik

Istoria nu intră în lockdown. Cîteva mutații politice foarte recente ne-ar putea lăsa cu un viitor revăzut și o victimă pandemică în plus: Uniunea Europeană. Nu neapărat prăbușirea UE – nimeni n-are cheful, curajul și autonomia necesare – cît dezarticularea funcțională și dezactivarea de facto a organizației.

Totul a început cu contractul semnat de Astrazeneca (furnizor) și Comisia Europeană (client). La începutul lui februarie, după ce UE fusese, clar, depășită de cerințele campaniei de vaccinare, contractul a intrat în dispută. UE s-a declarat parte prejudiciată. Astrazeneca a respins acuzația. Acum, după încă o lună de impas o camapnie care a debutat înfășată de o propagandă penibilă s-a stins, înghițită de scandal, reproșuri și scepticism. Cel puțin 13 state europene au decis să suspende vaccinarea cu produsul companiei britanico-suedeze Astrazeneca, invocînd complicații și decese ulterioare administrării. 

Scandalul se hrănește din cel puțin cîetva întrebări grave și și a pus capăt oricărei pretenții de colaborare și unitate a Statelor Membre UE. 

Întrebările: 

– e UE capabilă să facă față propriei inerții birocratice și să ducă la bun sfîrșit vaccinarea a sute de milioane de oameni? 

– a fost Astrazeneca scoasă din joc în mod premeditat și, dacă da: reflectă această operațiune aversiunea față de Marea Britanie (stat fugar) și succesul ei răsunător în campania de vaccinare ( dovadă a avantajelor imediate aduse de Brexit)? 

– va fi evacuarea Astrazeneca urmată de cooptareaSputnik – vaccinul produs de Rusia – pe piața UE?

Răspunsurile trimit la următoarele date: 

– UE pregătește contacte care s-ar putea solda cu un contract Comisia Europeană- Rusia (Sputnik). Reuters titrează: Unthinkable? EU considers getting a vaccine boost from Russia’s Sputnik și continuă:

       ”Publicly, the European Union has dismissed Russia’s global coronavirus vaccine supply campaign as a propaganda stunt by an undesirable regime. Behind the scenes, the bloc is turning to Moscow’s Sputnik V shot as it tries to get its stuttering efforts to vaccinate its 450 million people back on track, EU diplomatic and official sources told Reuters.”

– eliminarea concertată a Astrazeneca nu e justificată de considerente medicale. Liderul Autorității farmaceutice Italiene a descris suspendarea vaccinului Astrazeneca drept ”o decizie de tip politic”. Nicola Magrini intervievat de La Repubblica:

      „Si è arrivati alla sospensione perché diversi Paesi europei, tra cui Francia e Germania, hanno preferito interrompere la vaccinazione dopo singoli casi recenti di eventi avversi, che hanno suggerito di fare una pausa per le verifiche e poi ripartire. È stata una scelta di tipo politico”.

Mai mult, eliminarea coordonată a vaccinului Astrazeneca miroase foarte diferit, de la țară la țară. Unele State Membre nu văd nici o problemă, acolo unde altele au luat decizii extreme. Guvernul belgian a refuzat să se alăture cascadei de suspendări. Frank Vandenbroucke, Ministrul belgian al Sănătății, a constatat, în cursul unei convorbiri cu Ministrul portughez al Sănătății, că deciziile de suspendare au fost luate ca la comandă:

        “It’s a kind of waterfall of decisions. I spoke to my Portuguese colleague yesterday. There they decided to suspend the vaccination campaign, but they have no data to do so.”

Vandenbroucke a calificat valul de supendări ca ”act iresăponsabil” și a avertizat asupra consecințelor cu care se încarcă autorii acestor decizii: 

        “We are never going to get Europe vaccinated like this. Then we’re going to get a third, fourth, fifth wave. We have to be careful with those chain reactions”

În Polonia, Michał Dworczyk, Șef de cabinet al Primului Ministru și Director al Campaniei Naționale de Vaccinare, a deplîns un spectacol dominat de mașinații și interese: 

         “In my opinion, it is possible that we are dealing with a planned disinformation campaign and a brutal fight by medical companies, possibly supported by the countries in which these companies are registered. There are many indications that actions are being taken to discredit one of the producers.”

În sfîrșit, problema de mare adîncime, problema de care UE trebuie să se teamă ca de o boală congenitală fără antidot: e euro-sistemul compatibil cu probleme de dimenisuni într-adevăr europene? Poate UE rezolva o criză UE? Sau e un mecanism inapt, tehnic și intelectual, să facă față încercărilor complexe și neprevăzute? 

O intervenție sclipitoare a lui Ambrose Evans-Pritchard, în Daily Telegraph, desface analitic mentalități de grup și realități istorice pe care UE le poartă și reproduce în toate deciziile. Astfel, cauza blocajului ilustrat de UE e de natură dogmatică și vine din prevalența așa așa numitului ”principiu al precauției” sau ”normă de risc zero”:

          ”It is what happens when you push the precautionary principle to the point of absurdity. Once zero-risk thinking becomes reflexive – and institutionalised in law – it leads you into a cul-de-sac of systemic self-harm.”

Mai multe despre viața și obiceiurile asociate acestui principiu, odată încorporat în logica internă a instituțiilor:

         ”Where did it all go wrong? The precautionary principle was incorporated into EU jurisprudence with the Amsterdam Treaty in 1997 and has become over time the defining ideological feature of an ageing, defensive, status quo society that seems to be afraid of everything.

          The precautionary principle has been married with another EU deformity: its slow, rigid, legalistic ethos, and its 190,000 pages of near-irreversible Acquis. The two together have reinforced each other in a paralysing fashion. This regime is perfect for vested interests that know how to play the Brussels game and manipulate the regulatory committees. The zero-risk code can be mobilised to shut out rivals and new technologies that pose a commercial threat.”

Aplicat inflexibil, acest cadru pretinde dispariția oricărei iregularități în țesutul realității conduce la supremație birocratică și dezastru uman. Acuratețea formală va triumfa, în timp ce ralitatea va degenera, lovind personajele vii din spatele cifrelor: 

         ”What is absolutely certain is that significant numbers of Europeans will die of Covid because time is imperative and they do not have an alternative at hand. These will no longer be random stochastic deaths. People will die as a direct result of the action of their regulators and governments. Others will suffer organ damage and the well-known pathologies of long-Covid.”  

Același dogmatism încorporat în genetica instituțională a UE, explică declinul general de civilizație care ține Europa în urma evenimentelor și a descoperirilor ce fac viitorul:

           ”Is it a coincidence that the EU has become a technology spectator over the last quarter century, while America and China vie for supremacy? Might the precautionary principle be the reason why not a single one of the world’s 20 most valuable tech companies is European, and why the region lags again in artificial intelligence?”

Dar prima consecință e discreditarea discursului rațional și a instrumentelor științei:

          ”Europe’s leaders have by now irreversibly destroyed confidence in the vaccine.” 

De aici, și nu din complotistica de troli pe forum, plonjeul accelerat în scepticism conspirativ. Situația e mai mult decît ironică. Un mega-proeict iluminist își conduce adepții spre obscurantism. Poate că această concluzie nu va părea exagerată, dacă vom privi mai atent la originile deformării. Capacitatea neîntrecută cu care birocrația europeană convoacă paralizia nu e o formă de ignoranță ci apogeul unui mecanism de cunoaștere care a educat o parte esențială a gîndirii occidentale:

           ”What is dominant is the top-down Cartesian Method instilled into the French civil service, and through them into the EU’s machinery. It has fused with the zero-risk totemism of modern Germans to produce a precautionary monster, and a long list of destructive policies. The consequence of banning GMO crops – that is to say, refusing to use technology to tweak genes for better yields – is that you end up using more chemicals instead. Cui bono?”

Excepțiile vin din afara blocului raționalist cartezian și sînt verificate, încă o dată, de eficiența deciziilor în materie de epidemie COVID: Israel, Statele Unite și, dureros pentru UE, Marea Britanie (cu procentaje de vaccinare de 11, 7 și 4 ori mai mari). Cazul britanic confrmă exact realitatea pe care gîndirea post-națională agreată de UE o neagă fără încetare:

          ”The vaccine saga has driven home the point that the British people really are different animals from Continental Europeans, a cultural distinction that dates back at least 700 years.”

Lecția și avertismentul crizei COVID spun că UE a devenit maestrul unei doctrine regresive: pe acest drum nu mai urmează decît repaosul.

”Europeans have to ask themselves whether they want to end up in a permanent defensive crouch while the rest of the world moves on. One thing is sure: a zero-risk society is finished as a civilisational force. It is dead.”

About Post Author