Prima pagină

Intelighenția anti-cultură

Într-adevăr, așa sună întrebarea: cum am ajuns aici? Mirarea și indignarea se încolăcesc mut în unul și același coșmar. Ușile se deschid spre nicăieri. Realitatea spre care mintea fuge în căutarea rațiunii nu mai există. Acolo unde se aflau cunoașterea și înțelepciunea stă acum și pustiește locul un cult mecanic și întunecat. Melanie Phillips rezumă cursiv, stupoarea de la sfîrșitul declarat al culturii occidentale, răpusă de copiii ei intelectuali:  ”How can so many distinguished scholars running universities in America and Britain be acquiescing — whether…

Citește


Brava lume nouă a anticorupției

Devin foarte suspicios de fiecare dată când aud de “anticorupție”. Nu pentru că adevărata corupție n-ar exista ci pentru că subiectul e masiv instrumentalizat propagandistic, devenind brațul…

Condiții

Glumețul și perversul Raport Matic, adoptat de Parlamentul European, e, totuși, teribil de plicticos. El reia mecanic escrocheria obișnuită cu care încep toate campaniile prin care UE…

Scrisoare deschisă pentru Dacian Cioloș

Opoziția conservatorilor față de diversele acțiuni politice care includ referiri exprese și multiple la “gender identity” nu vine din “închipuiri tenebroase și mincinoase”, așa cum prea ușor…

Liberalii și iubirea

După ce va citi lămuririle lui Ovidiu Raețchi, un conservator ce-și merită numele se va retrage smerit și își va schimba, pe loc, valorile, ba, poate, chiar…


Nu sîntem singurii deștepți

Sub acest titlu veți putea găsi, periodic, dovada că nu numai autorii acestui blog, gîndesc profund. Veți putea citi, adică, o revistă sumară a  intervențiilor recente în dezbaterile politice și culturale de limbă engleză.

Nu sîntem singurii deștepți (3)

                                   În sfîrșit! După un lung și enervant ocol printre poverile libertății, America se întoarce la matca europeană a ideologiei fixe. Ne putem consola. America și-a reparat excesul de pluralism mai repede decît era de așteptat. Cheia acestei schimbări care pune capăt unei intolerabile tradiții de autonomie: biciul cunoașterii comandate, lucrînd laolaltă cu judecata lipsită de judecată.  Presa de partid a pus capăt zbenguielii guralive care poza drept presă liberă și își îndruma cititorii pe căi greșite. Noua presă americană nu mai ezită. Căci…

Continue reading

Nu sîntem singurii deștepți (2)

Și de ce nu? Nebunia trebuie să se repete, tocmai pentru a demonstra că n-am putut și nu vom putea vreodată să ne învățăm minte. Obscurantism medieval, fanatism iacobin, bolșevism tremens, nazism letal? Ei și? Toate degeaba. Le putem repeta entuziast, cu forțe proaspete și minți deformate, în chiar inima cele mai luminate și impenetrabile democrații: America.  O bijuterie extrasă din cursurile de îndobitocire anti-rasistă la care Coca Cola își supune angajații: Dacă nu cumva dorește să rămînă o Cola Retrogradă, Pepsi nu poate ignora chemarea la întrecere! Prilejul e la îndemînă: Pepsi trebuie să denunțe albul care continuă să…

Continue reading

Nu sîntem singurii deștepți (1)

Edward Skidelsky denunță, în The Critic, ” Spectrul Totalitaismului”. E vorba de cenzura și persecuția dogmatică impuse în viața publică de fanatismul neo-marxist universitar american și de imitațiile lui europene. Skidelsky e un om de stînga autentic, după modelul uitat al democraților cu principii social-creștine. Poate asta îl face să vadă rădăcinile totalitarismului universitar atît la stînga cît și la dreapta. Analiza e, însă, revelatoare. Năbădăile progresiste au devenit un cult agresiv, puternic, și periculos.

John McWhorter, un sociolg de culoare își pune pielea la bătaie fără să țină cont de culoarea ei. McWhorter e un caz rarisim de…

Continue reading