Despre morți numai de bine dar nu pe gratis. Utilitatea celor ce nu mai sînt e una din recuperările epocale ale propagandei negre. Nimic nu e tranșant și nimic nu dă statut moral mai înalt decît apelul dramatic și sentimental la amintirea dispăruților. Asta e, deja, un loc comun în materie de trafic emoțional. Însă apariția statisticii variabile și a artileriei informaționale încrucișate a dat acestei arte întunecate o putere reînoită. Presa se dă în vînt după furtunile emo-statistice care fac praf dimenisunile reale și fixează enormități convenabile.
Ultima capodoperă e un produs brutal al fabricii de impresii politico-mediatice la putere pe scena americană. E vorba de știrea universal difuzată după care totalul victimelor COVID în Statele Unite a trecut de 500000 și e, astfel, mai mare decît numărul însumat al victimelor americane în al roilea război mondial, Korea și Vietnam. Indiscutabil, 500000 = 500000 dar asta nu spune tot. Impresia pe care o lasă știrea e falsă. Ea sugereză că epidemia COVID e o oroare care bate moartea triumfătoare în trei războiae majore.
Știrea a fost împinsă după modelul obișnuit. Cineva, bine instruit chimia imaginilor care remorchează naivitatea publică, a intut că o asemmenea comparație e ”catchy”. A scris-o și Președintele Biden a lansat-o oficial, în circuitul public. Presa a preluat-o, a propagat-o pe toate canalele și a trecut-o prin toate mințile cititorilor. Informația inițială s-a întors, apoi, la emițător, consolidată emoțional, ca o concluzie zdrobitoare la capătul unui argument ce combină istoria, știința și culpa (evident, a administrației Trump).
Comparația e spectaculoasă, derutantă și imorală. Ea măsoară două dezastre reale dar incompatibile. O comparație legitimă ar fi trebuit să pună alături cifra de mortalitate COVID și cifra de mortalitate a altei boli. De pildă cancerul care are un bilanț estimat, în Statele Unite, de peste 600000 de victime, pentru anul 2020.
Trucul folosit cu maximă lipsă de onestitate de ”profesioniștii” presei de azi e eliminarea diferenței. Și anume: anularea elementului intențional. Războaiele sînt un conflict premeditat și organizat, cu obiective precis formulate. De regulă, ele încearcă să impună ceva (o ideologie sau un regim) și să răpească altceva (teritoriu, resurse, libertate). Diferențele continuă. Într-un război, economia e mobilizată la maximum, nu stinsă sau redusă. Într-un război, societatea e moblizată activ și plătește cu vieți sacrificate voluntar (sau se opune și refuză să participe).
COVID nu are o ideologie și nu atacă politic. Dacă țin neapărat la comparație, autorii ei ar trebui, mai întîii, să accepte sau să demonstreze că epidemia e rodul unui accident sau al unei operații planificate a statului chinez. Asta e, însă, tabu la stînga și cade sub incidența delictului de conspiraționism sau dezinformare – sancționat cu ostracizarea.
Apoi, cifrele. Aici frauda e încă mai flagrantă. De fapt, dacă arată ceva, comparația lansată de Biden spune cît de mici au fost pierderile americane în cele trei războaie citate (și nu cît de mari sînt pierderile provocate de COVID). Autorii comparației nu își informează publicul că, de pildă, numărul victimelor COVID e mai mic decît numărul morților în Războiul Civil amercian (1861-1865) estimat multă vreme la 600000 și recalculat, acum, la 750000 de morți.
Cifra pierderilor americane în cel de-al doilea război mondial e, la rîndul ei, folosită pentru a deforma imaginea și dimensiunile în discuție. Față de pierderile sovietice (8-10 milioane de oameni) bilanțul american e minor (416000). Iar asta spune două lucuri.
Mai întîii că omul sovietic a fost folosit la kilogram de carne de tun, în vreme ce americanii au luptat rațional și nu suicidal.
Apoi, că baia de cifre în care sîntem scufundați de rețelele media e o rușine. Numărul victimelor COVID e mare dar nu are nimic de-a face cu războaiele. Problema, aici, nu e atît onoarea (de mult pierdută) a presei cît numărul victimelor ei în rîndurile publicului nevinovat. Bilanțul ar merita o cercetare statistică.
About Post Author
George
Asa se intampla cand comparam merele cu perele sau, mai exact, cireasa cu lubenita, pe motiv ca tot fructe sunt.