Raportul Draghi care deplânge scăderea competitivității europene e suspect prin însuși autorul lui. Ca guvernator al Băncii Central Europene între 2011 și 2019 s-a remarcat prin politici dure de susținere a euro și de reducere a suveranității statelor membre; cu alte cuvinte el e un centralist care dorește mai multă putere la Bruxelles și mai puțină în capitalele europene, fiind prin asta unul din artizanii sărăcirii economiilor din sudul Europei. Situația competitivității scăzute de acum e în mare parte produsul politicilor centraliste ale UE din perioada în care el era Guvernator și avea un cuvânt foarte greu de spus.

Ca Prim Ministru al Italiei s-a remarcat prin cele mai dure măsuri de lockdown și vaccinare forțată din UE. Nu trebuie să uităm că firmele care primeau la lucru angajați nevaccinați erau amendate cu sume astronomice în mandatul lui. La fel, nu trebuie să uităm că guvernul lui a sabotat și faultat permanent cea mai importantă inițiativă a societății civile (construită de medici și lucrători sanitari) care a ajutat la tratamentul în ambulatoriu al pacienților mai puțini grav cu medicație existentă deja. Din nou un centralist, ale cărui soluții sunt întotdeauna în decizii dure implementate de la centru în numele unei politici declarate (deseori arbitrar) ca “necesară”.

Nu e întâmplator că madame von der Leyen l-a însărcinat tocmai pe el cu raportul privind competitivitatea. Bruxelles-ul are o singură tactică de reducere constantă a suveranității statelor și creștere a puterii Comisiei, fără ca tratatele inițiale să prevadă asta: crizele care “impun” măsuri excepționale; măsuri excepționale care rămân sub forma directivelor ca legislație obligatorie pentru toate statele. Au făcut asta de la prima criză economică din 2008 și au continuat în forță cu COVID și războiul din Ukraina. Acum urmează “criza competitivității”, după o mișcare complet greșită de supra-reglementare a AI.

Un foarte bun articol în The Telegraph (pay-walled, aici ) notează:

Taking the top AI start-ups worldwide, 61pc of global funding goes to US companies, 17pc to Chinese companies and only 6pc to those in the EU. Innovative companies that want to scale up in Europe are hindered at every stage by inconsistent and restrictive regulations,” said the report.

Yet still the EU rules keep coming, the product of a Monnet priesthood in Brussels with the “right of initiative” and drafting monopoly on new legislation, but almost no collective experience of real life in the market. The laws are locked in stone by the near-irreversible character of the EU’s 180,000-page Acquis, designed to ensure that land conquered can never be yielded.

Fredrik Persson, head of the pan-EU lobby group BusinessEurope, said a further 850 regulations have been piled on European companies over the last five years alone, adding 5,000 more pages to the Acquis. “There is a regulatory tsunami sweeping Europe. If you are a small SME, it’s going to put you out of business,” he said.“

Problemele identificate de raportul Draghi sunt în mare adevărate. Stilul e cunoscut, diagnoza e bună, tratamentul însă e unul singur: mai multă cedare de suveranitate și mai mult centralism. Până și înalții preoți europeni sunt nevoiți să admită că birocrația excesivă și reglementările prea numeroase sunt cauza principală a lipsei de competitivitate (împreună cu sancțiunile împotriva Rusiei care au pus Germania la pământ). Dar precum în prea cunoscutul dicton “Cine are doar un ciocan, vede peste tot cuie”, soluția clerului tehnocrat la abuzul de birocrație e și mai multă birocrație. Raportul cere o investiție anuală de 800 de miliarde de euro, pentru mai mulți ani, finanțată din eurobonduri, adică drept datorie colectivă a statelor Uniunii, la fel cu celebrul PNRR. Din același articol din The Telegraph:

The €800bn Covid Recovery Fund agreed in 2020 did entail joint debt issuance but that was a one-off emergency, and the evolving saga has since confirmed the fears of critics in Germany, the Netherlands and the frugal North. It ended up having almost nothing to do with Covid, degenerating into a Brussels slush fund used for empire-building and pet projects.

Pe scurt, un nou val de reglementări (PNRR a venit cu o semnificativă cedare de suveranitate, la noi impune de exemplu scăderea pragului de impozitare la micro-întreprinderi) și munți de bani folosiți pentru a le impune. În realitate acesta e cancerul fundamental al Uniunii, pentru că CE își trage puterea tocmai din reglementarea excesivă, deci nu va fi niciodată capabilă să-și distrugă propria bază de putere. Pentru clerul birocrat de la Bruxelles hârtiile sunt cu mult mai importante decât realitatea, de unde și desprinderea lor aproape totală de ea. De altfel abordarea lui vond der Leyen e exemplară: pentru a ataca o problemă gravă de care se plâng constant toate companiile europene, prea târziu recunoscută public, ea începe prin a cere un raport unuia din cei mai birocrați politicieni din anturaj. Așa vom muri cu toții în UE, îngropați în hârtii.