Fascism sau comunism – același viitor

Glenn Greenwald e exact ce ar trebui să fie – și de obicei nu e – un jurnalist. Convingerile lui Grenwald sînt afișate și desfid lozinca deontologică după care jurnaliștii sînt, printr-un implant magic, minți obiective. Nu, ziariștii nu sînt și nu pot fi obiectivi (excepție: grefierii care relatează date și fapte de la ultima ședință a cutărui Parlament sau Partid – deși, chiar în acest caz, obiectivitatea e o iluzie abil camuflată de pasivitate scriptică).

Greenwald – și, în genere, jurnaliștii de calbru – nu sînt obiectivi. Sînt onești iar asta garantează mai mult decît presupusa igienă mentală a echidistanței. Onestitate înseamnă, aici, o atitudine complexă și crucială. Ea nu vine din buna creștere a ziaristului care a avut parte de șapte ani impecabili acasă. Mai degrabă, e vorba de calitatea matură și înțeleaptă a unei minți coapte care se leagă strîns de valori indubitabile: adevăr, mai precis adevăr neconvenabil și niciodată cedat simpatiilor politice de stînga/dreapta. În plus, curajul de a răbda prăbușirile de reputație provocate de bombardamentul celor ce te-au crezut ”al lor” (de stînga/dreapta). 

Greenwald, de pildă, a fost perceput ca stîngist anti-sistem pe vremea cînd era protagonist al afacerii Snowden. Cei ce s-au grăbit să-l revendice pe Greenwald pentru cauza anti-americană sînt acum cei ce nu-l mai recunosc și îl denunță pentru trădare. Tocmai pentru că, între timp, Greenwald s-a dovedit un jurnalist onest și și-a sancționat proprii patroni, în clipa în care i-a surprins în flagrant de minciună și manipulare.

E vorba de o serie de articole pe care Glenn Greenwald le-a scris, după ce crema democrat-progresistă și utilajele ei de masat netul au blocat fățiș publicarea oricăror informații despre scandalul Hunter Biden, fiul favoritului lor la prezidențiale, Joe Biden. Articolele lui Greenwald au luat în analiză apetitul crescînd pentru dominație, sursele ideologice și conexiunile politice ale blocului progresist. În cele din urmă, intervențiile lui Greenwald au cristalizat într-o analiză generală a noilor structuri reale de putere în Statele Unite.

Rezultatul e un text dens și clar intitulat de-a dreptul: The Threat of Authoritarianism in the U.S. is Very Real, and Has Nothing To Do With Trump. Subtilul e la fel de apăsat: The COVID – driven centralization of economic power and information control in the hands of a few corporate monopolies poses enduring threats to political freedom. 

Greenwald își prezintă constatările și argumentele într-o proză jurnalistică fluentă și lesne de urmărit. Așa cum o cere un jurnalism destinat tuturor. Să urmărim demonstrația. Argumentele lui Greenwald:

• Afirmațiile conform cărora Donald Trump este un dictator fascist și o amenințare pentru democrația americană au devenit o condiție obligatorie pentru oricine vrea acces la televiziune, sinecuri în presa națională, și reputație sporită în mediile academice. Această teză-condiție e un fals grosolan. 
• Numai în 2020, Trump a avut, de cel puțin două ori, ocazia să își confere puteri sporite sau totale: în timpul violențelor instrumentate de extrema stîngă după decesul lui George Floyd în detenția poliției și în timpul pandemiei de COVID care a lovit și Statele Unite. Trump nu a folosit nici una din aceste ocazii. Mai mult, Trump a fost atacat de Democrați și calificat drept ”Președinte slab”, tocmai pentru că a refuzat să își aroge puteri speciale. 
• Cînd deciziile lui au fost infirmate de instanțe de judecată, Trump le-a revizuit (interdicția de intrare a musulmanilor în SUA) sau le-a retras (finațarea zidului de protecție anti-imigrație din banii Pentagonului).
• Nici un jurnalist n-a fost persecutat sau vătămat fizic în timpul mandatului Trump. Presa a desfășurat una din cele mai ample campanii anti-prezidențiale cunoscute într-o democrație. Atacurile neîntrerupte asupra politicii și vieții personale ale lui Trump nu s-au soldat cu arestări sau concedieri ci cu glorie în mediile jurnalistice, cote de audineță sporite, contracte noi și publicarea de best-seller-uri fulgerătoare. 
• Violențele extremei drepte, prezise de presă, nu s-au produs.
• Toate acțiunile în justiție înaintate de Trump, în încercarea de a contesta rezultatele alegerilor, au fost respinse și sînt respinse în continuare de instanțe. 

Asta, în ce privește persoana și acțiunile fostului Președinte Trump. Cum arată ceealaltă parte? Cum au lucrat și ce sistem au pus la punct cei ce susțin asurzitor că democrația americană a fost pe punctul de a fi distrusă de Trump? Constatarea de bază a lui Greenwald va șoca. Ea nu mai e, însă, o opinie izolată ci o teză luată în discuție de tot mai mulți comentatori. 

Pe scrut, Statele Unite nu mai sînt o democrație ci o oligarhie formată din alianța cîtorva enorme centre de putere care dețin controlul politic și puterea de a fixa sau refuza orice informatie sau opinie publică.

Avertismentele anterioare, formulate de comentatori și sociologi ai ultimilor ani, duc spre același portret economico-politic. Astfel, Martin Gilens (Princeton University) și Benjamin I. Page (Northwestern University), încă din 2014:

           ”The central point that emerges from our research is that economic elites and organized groups representing business interests have substantial independent impacts on U.S. government policy, while mass-based interest groups and average citizens have little or no independent influence. Our results provide substantial support for theories of Economic-Elite Domination and for theories of Biased Pluralism, but not for theories of Majoritarian Electoral Democracy or Majoritarian Pluralism.”

Dar apariția și victoria oligarhiei americane nu ar fi fost atît de solid legitimate fără efectul COVID – cea mai șocantă perturbare-transformare în regim de masă, cunoscută în vremuri de pace. Fără să nege existența epidemiei și fără să cocheteze o clipă cu imaginația conspirativă, Greenwald observă două schimbări care au făcut din COVID pretextul de înscăunare al unei realități radical diferite. 

– suita de lockdown-uri care au crescut dependența de activitățile online 

și

– un transfer gigantic de avuție către corporații, cu aprobarea autorităților statului. 

Consecința concretă imediată a acestui clește moral-economic – politic e transformarea giganților corporatiști într-o putere fără rival și un arbitru absolut al vieții sociale. Alianța oligarhică e, practic, forța conducătoare în stat. Mutațiile înlesnite de criza COVID au lucrat devastator, distrugînd vechea ordine și producănd febril o nouă realitate socială și politică. 

Astfel, prelungirea și repetarea regimului de lockdown a falimentat aproape tot sectorul întreprinderilor mici și mijlocii (small business) lărgind astfel sectorul de activitate și puterea giganților corporatiști. Valoarea supercompaniilor – monopol (Apple, Google, Facebook, Amazxon) a crescut în cîteva luni cu 25%. La sfîrșitul lui iulie 2020, acest conglomerat acumulaseră un plus de 10 trilioane de dolari. 

Numai că triumful corporatist nu e o filă în lunga istorie a capitalismului concurențial. Izbînda Big Tech nu are nimic glorios. În cea mai mare parte acest salt spre putere și control absolut e rezultatul intervenției statului american de care exact aceste enorme forțe corporatiste dispun. În cursul operației, acte legislative de sprijin au facilitat un transfer de avuție gigantic. Detaliile complicate ale rețetei sînt descîlcite aici. 

Pe numele ei istoric exact această fuziune stat-mediu corporatist se cheamă fascism. Nedeclarat, înveștmîntat în retorica democrației și diversității dar funcțional. 

Cea mai vizibilă formă de manifestare a noului agregat fascist (sau complexul digital-informațional – cum i se spune deja) e definiția și controlul adevărului. Eliminarea dezacordului, a opiniei separate și private sînt, acum, obiective declarate (în termeni mai mult sau mai puțin transparenți). Am trecut, deja, de era și procedura suspendărilor de conturi online. Noua dimensiune a cenzurii e, acum, eradicarea sistematică a rețelelor și vocilor nesupuse, pe linie administrativă. Cel mai proaspăt exemplu vine dintr-o audiere convocată de Democrații din Camera Reprezentanților pe tema ”rolului media în propagarea dezinformării și extremismului”. Sau, în cuvintele celor doi Democrați inițiatori ai audierii:

      “Some broadcasters’ and cable networks’ increasing reliance on conspiracy theories and misleading or patently false information raises questions about their devotion to journalistic integrity. We look forward to hearing from media experts about what is being done and what more can be done to address this growing problem moving forward.”

Pentru mai multă claritate, alți doi parlamentari  Democrați au trimis scrisori către șapte din cei mai mari furnizori de cablu de pe piața americană. E vorba de chestionare bine așezate în gramatica și logica stalinismului care cer, printre altele, informații despre: 

1. Ce principii etice urmează companiile distributoare de cablu?
2. Ați luat poziție față de canalele tv (Fox, Newsmax, OANN) care au distribuit informații false asupra alegerilor prezidențiale și a insurecției de la Capitoliu? Dacă da, în ce fel?
3. Intenționați să continuați difuzarea acestor stații tv? Daca da, de ce? 

Evident, toate aceste palpări curioase vin de la același partid și sînt sprijinite de același mediu corportaist care a distribuit zi de zi, vreme de patru ani de zile, cea mai stupidă teorie conpirașionistă  a vremurilor recente: mașinațiile secrete Trump-Putin. Asceiași oameni au compus și ultima perlă frauduloasă în materie de manipulare jurnalistică declarănd vioolențele de la Capitoliu ”insurecție” și ”lovitură de stat”. 

Cercul ipocriziei se închide în cea mai pură logică răsturnată, după modelul perfecționat de propaganda comunistă. Cei ce au denunțat continuu pericolul fascist pregătesc meticulos și sufocant un regim fascist. Sau comunist. Depinde ce preferințe și referințe vă sînt mai aproape. Nu mai contează. 

About Post Author