După victoria categorică a lui Donald Trump, realitatea e într-o ușoară revenire de formă. Asta, deși teoria oficială a regimului conducător a decis demult că realitatea e inexistentă. Drept urmare, de aproape 30 de ani, America și Europa de Vest și-au umplut timpul cu o cascadă de concedieri, sub pretextul marșului avîntat spre progres.

Izbînzile sînt uluitoare. Astfel: concedierea fostei clase industriale productive și înlocuirea ei cu sloganul ”lanțului economic global”, concedierea memoriei și a trecutului și înlocuirea lor cu noua conștiință eliberată de superstiții istorice, concedierea familiei și înlocuirea ei cu balul deviației multi-sexuale, concedierea națiunii și înlocuirea ei cu migrația liberă, sub pretextul reparației demografice (pentru cine nu poate face diferența între inundații și irigații).

Dar cea mai profundă dintre aceste suprimări e pseudo-percepția lumii, instalată prin propagandă și control. Mai clar: lentila așezată de un ocul(t)ist pe retina colectivă. Treptat, societățile, inclusiv susținătorii lui Trump, au început să absoarbă imaginea dictată și inversată a realității, așa cum a fost ea prescrisă și pompată prin toate canalele existente. Astfel încît, la ora votului, aproape nimeni nu îndrăznea să creadă cu adevărat că Trump poate cîștiga. Mai mult, aproape toată lumea trăia în interiorul unui sentiment de îndoială, rușine și vinovăție care sugera că Trump nu are dreptul moral să cîștige și că a vota Trump e un act de barbarie, egal cu figura călărețului primitiv care urinează în Capela Sixtină.

Toată această construcție psiho-mentală a stăpînit lumea și continuă să o bîntuie, pentru că e un produs superior. E, adică, cea mai mare reușită și cea mai distinsă secreție a regimului elitar care vrea să preia lumea, răpindu-i capacitatea de înțelegere, observație și exprimare. Edificiul a căzut și, acum, toată lumea agită cele mai savante teorii explicative, în căutarea răspunsului.

După o regulă în continuare subestimată sau ignorată, explicația e de o banalitate brutală. Explicația e că, din fericire, oamenii sînt îndeajuns de ”proști” pentru a rămîne impermeabili la magia intelectuală. Unde prost înseamnă pragmatic, logic și de bun simț.

Catedrala ideologică a elitelor a căzut, lovită de două răbufniri ale prostimii exasperate. Amîndouă au dat peste mîna ocul(t)istului șarlatan.

Prima: oamenii trăiesc mai prost și mai nesigur sub Biden decît au trăit sub Trump. Viața e mai scumpă pe raftul din magazin, la pompa de benzină și în ziua de salariu. În paralel, propaganda oficială a stabilit că oamenii ar trebui fie recunoscători stăpînirii, pentru că trăiesc mai bine, mai responsabil și mai just, generos duși de mînă pe un drum luminos. Aroganța sfruntată a aristocraților a făcut din viața omului anonim o scamă nedemnă de atenție.

A doua: oamenii au fost siliți să trăiască după reguli demente, inventate și impuse de sus. Lumea a fost răsturnată cu capul în jos și, din această poziție, somată să aplaude isprăvile experților în progres: copiii multilați sexual la cerere, după spălarea pe creier, frontierele desființate și orașele lăsate la dispoziția hoardelor cazate și subvenționate de la buget, libertatea de a gîndi și vorbi redusă la libertatea de a repeta versetele oficiale, proclamarea rasismului automat la albii care refuză să colaboreze, dreptul oricărei minorități agreeate de a sări peste rînd, de a primii privilegii și despăgubiri, instalarea tîmpeniei ca obiect unic de studiu în școli și universități, îndatorarea nebună a statului și prăpădul financiar al aceluiași stat, angajat în războaiele altora.

În ambele cazuri, oamenii au aflat că nu există decît în măsura în care repetă o minciună și participă la propria umilință. În mod pervers, oamenii de rînd au fost chemați la luptă pentru abolirea propriei existențe.

Rezultatul acestor două abuzuri a fost un val de protest care a dat victoria lui Trump și a reafirmat existența realității. Marele dar al lui Trump a fost să arate și să confirme necontenit că trăiește și vorbește. Celaltă fisură a venit în clipa în care Elon Musk a cumpărat Twitter(X) și a făcut din el o piață liberă de opinii, contra-opinii, gîndire, injurii, vorbe, idei, minciuni, strigăte, deliruri stupide și analize strălucite. Breșa a spart blocada informațională și a pus în legătură mințile de tot felul ale societății.

Partea ascunsă a escrocheriei elitare stă în secretul vinovat progresiștilor. Ei știu foarte bine ce fac și cui fac. Orice pretenție de sinceritate e falsă. Ipocrizia domnește și naște deformări vicioase pe care o societate liberă nu le poate admite. Elita conducătoare a știut tot timpul unde e problema: cine e Trump, cine îi sînt susținătorii și de ce sînt ei furioși. În consecință, sistemul a decis să îl înlăture pe Trump.

De aici, lista grotescă a potlogăriilor orhestrate împotriva lui Trump, chiar cu prețul compromiterii justiției, drepturilor democratice și libertății. Coloana ticăloșiilor e scabroasă. Trump a fost: îndepărtat de pe rețelele sociale, tîrît în procese ridicole, supus de două ori procedurii de susependare, condamnat penal pentru ceva greu de înțeles, acuzat de spionaj pro-rusesc, echivalat cu Hitler și vînat cu pușca prin țară.

După 8 ani, regizorii acestui program de persecuție maniacală pot rămîne singuri cu concluzia idioată pentru care au asudat: Putin l-a adus pe Hitler la Casa Albă! Cu suplimentul: americanii sînt în majoritate idioți!

Cealaltă concluzie pe care progresiștii o lasă în urmă e înspăimîntătoare și promite să ne mănînce, zi de zi, vremurile: pentru dragii noșri lideri elitari, democrația e o servitoare inutilizabilă. E proastă, nepricepută, nerecunoscătoare și obraznică.

Singura soluție e concedierea.