România va bisa spectacolul ipocrit pus în scenă de aristocrația luminată după fiecare eșec al aristocrației luminate. România politică și mediatică, România etajului titrat și moralist va relua celebra melodramă șantajistă ”să ne unim în apărarea democrației!”. Somați să își demonstreze buna-credință, destui se vor grăbi să răspundă fără să-și pună întrebările de bază: oare cine ne cheamă la luptă? piromanii deghizați în pompieri? salvamarii care au deschis pompa de apă peste prostimea închisă în pivniță?

Operația poate da un Președinte la comandă dar e, de fapt, perfect inutilă și tocmai asta nu înțelege protipendada care se pregătește de dejucarea votului popular. Carotarea procentuală a lui Călin Georgescu-Regres și întronizarea Elenei Lasconi-Progres poate avea loc dar asta nu va schimba nimic. Ce e important va rămâne, în continuare, ascuns și ignorat.

Starea de fapt a lumii românești spune că lumea s-a săturat de viața într-o realitate proclamată și inexistentă. Mai clar, lumea nu s-a săturat de cutare sau cutare detaliu, de una sau alta din legile și fărădelegile impuse de sus ci de suma lor interminabilă, de cadrul integral în care e obligată să trăiască, fără drept de cuvînt. Pachetul cu ficțiuni strivește ca un bloc de granit. Lumea are ceva de spus dar ghișeul e închis. Nu e voie să crîcnești darmite să ai păreri cînd e vorba de: tătuca UE și directivele neprețuite de la Bruxelles, războiul din Ucraina și fermierii tăvăliți de Slava!, poziția ghemuit mut în atașul NATO, presa liberă să lucreze numai și numai în amvon, deceniul de indolență, rotația impostorilor și paradisul aroganților - cunoscute sub numele de Iohannism.

Realitatea a fost declarată nulă și, în locul ei, a fost instalată o sentință fără apel. Toată lumea a primit dreptul obligatoriu să tacă și datoria să mulțumească sorții care i-a adus o stăpînire ce nu poate greși decît făcînd mai mult bine decît își propusese.

După toată această baie de iluzii și minciuni, prostimea află că e vinovată de o sumedenie de atentate la libertate și bunăstare. De subminarea democrației. De relansarea statului legionar. De favorizarea ocupației rusești. În sfîrșit, de transplantul de trumpi, lepeni, wilderși, orbani și alți balauri nimicitori.

E mult de gîndit și discutat în aceste vremuri derutante dar tocmai asta e interzis, prin înalt ucaz ideologic.

De pildă, cum se împacă furia celor ce l-au dibuit legionar pe Georgescu-Regres cu dragostea lor pentru neo-nazismul ucrainean? Filiera care duce de la măcelarii de evrei de acum 80 de ani la bravii naționaliști ucrainieni de azi e vie dar comanda e comandă! Centrala ideologică progresistă a hotărît că naziștii care îi fac servicii sînt buni și, brusc, tema a ieșit din bibliografia vînătorilor de extremiști care se pot desfăta căutîndu-i în România. Teza de bază: cine nu e ca noi și cu noi e fascist – cine e fascist dar e cu noi e democrat. Trump pro-migrație și LGBT ar fi fost proclamat coșmarul lui Hitler.

La fel de interesant e cum devine cineva pro-rus. Noua regulă spune că, dacă nu îl înjuri și în somn pe Putin, ești omul lui Putin și 100% pro-rus. Aceeași regulă ar fi trebuit să cearnă și în cazul Germaniei. Cine nu înjură etern Germania pentru crimele ei istorice e pro-german și, prin urmare, pro-nazist și, deci, anti-democratic. Dar regula nu cerne în acest caz. A fi pro-german e permis și chiar lăudabil.

Dacă e ceva adevărat în această suită mizeră de luxații logice și defăimări, atunci e vorba de acuzația de bază. Da, democrația e în pericol! Și cine anume îi vine zilnic și programatic de hac? Nu cumva cei ce s-au declarat, brusc, salvatorii ei providențiali? În fond, tot ce a cerut mulțimea care nu mai vrea să voteze sistemul e minimum necesar într-o democrație. Asta înseamnă să poți discuta cînd țara ta e cu un picior într-un război bizar, să ai voie să deschizi gura cînd cele mai mari partide (PNL/PSD) se transformă într-o singură mașină de consumat putere și livrat mediocritate, să nu te temi de cenzură, să poți gîndi, să-ți păstrezi bunul simț și să nu te dai la fund pentru că, altfel, ești radiat, insultat, declarat ciumat și așezat în carul cu proști. Atîta tot!

La toate astea sistemul-calotă care s-a întins peste România a răspuns și răspunde, printre dinți, cu un ”tacă-vă gura!” îngîmfat. La toate astea sistemul a răspuns și răspunde întețind jandarmeria media, îngropîndu-ne servil în mlaștina sîngeroasă a Ucrainei și înmulțindu-se în fiecare instituție și cu fiecare decizie. Totuși! Dacă e cineva vinovat de subminarea democrației, atunci e vorba de cei ce o subminează, nu de cei protestează împotriva subminării ei.

Democrația e cu totul altceva decît lozincile obosite pe care le agită azi casta locală. Democrația a fost și rămîne ce ni s-a promis și ce am crezut că am cîștigat în 1989, împotriva și față de dominația comunistă. E dispariția ideii unice, oricare ar fi ea. E interzicerea totală a eliminării pentru crima de nesupunere și deficit de cameleonism.

După 35 de ani, această definiție simplă a devenit o șaradă perversă. Transferul tiraniei în democrație e aproape complet. Morala: în tiranie cu mijloacele tiraniei – pușcăria și glonțul. În democrație, tot cu mijloacele tiraniei curățate de sînge: justiția și mass media. Efectul e același: amuțirea opiniei, proscrierea gîndirii, eliminarea rivalilor.

Nu e complicat. Democrația e un lucru simplu. Un sistem cinstit de cîntărire a voinței exprimate liber. În varianta dragă stăpînilor noștri, democrația seamănă cu democrația dar prezintă îmbunătățiri. Democrația e sistem de cîntărire care a înlocuit ocaua mică și meschină a comuniștilor cu ocaua mare și nobilă a progresiștilor.

E revolta societății de jos o nenorocire? Pentru lumea subțire, pentru funcțiile și investițiile ei mereu cîștigătoare, da. Sînt alde Georgescu și purtătorii lui de mesaj zgîlțîiți de tremurul posedaților? Sînt. Însă paloarea rece a georgismului nu e decît rezultatul dezertării în masă a educatorilor neamului, a intelighenției, a clasei intelo care, lipsită de cea mai mică fărîmă de curaj și demnitate, s-a ascuns în faldurile euro-servituții și în comoditatea fanariotă a liberalismului.

În lipsa minților autonome, am ajuns aici. Rebelii național-punk au urcat pe scenă. Vina e a celor ce se cred, în continuare, prea fini pentru a se freca măcar discursiv de popor. Și a politicienilor care au înțeles că în vidul astfel creat e rost de domnie și delapidare tihnită.

Comedia tristă a resuscitării democrației cu mîna care a asfixiat-o ajută doar celor ce s-au ajutat deja pe săturate. Asemenea împotmoliri în fals nu se pot rezolva decît prin răfuieli crunte. Vremea lor a trecut. Demografic, nu mai are cine le dezlănțui. Prin urmare, sistemul se va redresa, adică va continua să aibă grijă de boala lungă care ne va duce la nimic, la un repaos agitat de făcături, la dezintegrare istorică.

Urmează, probabil, dejucarea ”marelui complot anti-democratic Georgescu”. Apoi, felicitările și reluarea ospățului. Poftă bună! Cît mai e ce mînca. Vivat Democrația!