Alții au arme nucleare, petrol sau bănci. Noi avem comedia. E infinit mai mult. E cea mai rapidă și nesîngeroasă armă distrugătoare de regim, morală, epocă și civilizație. Mai veche decît folclorul și mai răspîndită decît aerul, comedia românească e tot și poate face nimic din tot: libertate, stat, instituții, lideri, popor, cuvînt și părinți.

Indiferent ce decizii au lat și vor mai lua Curtea Constituțională și Consiliul Suprem de Apărare a Țării, alegerile din 2024 au avut loc degeaba. Deciziile Curții și ale Consiliului sînt stupide. Călin Georgescu nu a cîștigat pentru că a galopat pe TikTok. Nu platforma contează ci mesajul. Dacă Georgescu era imbatabil prin Poștă sau porumbei, ce făceam? Închideam Poșta și dădeam în judecată porumbeii? Alegătorii l-au cules pe Georgescu de pe TikTok pentru că acolo au găsit vasul în care s-și verse scîrba de sistem.

Boierimea se miră de degeaba. Ea și sistemul ei au umilit pe îndelete milioane de oameni în perioada COVID. Ea a amuțit orice părere contrarie și a produs sărăcie în numele idealurilor europene. Ea a făcut din presă o armată de slugi cîntărețe. Ucraina, cu roiul ei de legende obligatorii, e al doilea motiv de revoltă. Oricine arată lehamite de război și de urzeli imperiale e pro-rus și deschide calea rușilor spre România. Se știe, desigur, că obiectivul strategic principal al lui Putin e Cișmigiul – locul perfect pentru o bază de submarine rusești. Ce e cu adevărat grav e că vorbim de submarine nucleare.

Călin Georgescu e o minte bizară. În lumea lui, românii (și nu altcineva) au descoperit focul după ce au dat peste o țigară aprinsă, scăpată, la plecare, de marțieni, în masivul Bucegi, lîngă Babele. Dar grupul înspăimîntaților de pericolul legionar și de dictatura iminentă a lui Georgescu e la fel de bizar.

Marii apărători ai democrației au găsit legionarii acolo unde îi lăsase Ion Iliescu în 1990 și au făcut, astfel, joncțiunea cu presupusul lor dușman de neiertat. În plus, după mintea democraților-versiunea 2024, alegerile au loc pentru a confirma ce au hotărît dinainte domniile lor.

Înalta minciună oficială pe care o numim, astăzi, democrație spune, pur și simplu, că alegătorii nu au respectat rezultatul dorit de stăpînire. O farsă îndrăcită a fost trimisă să repare situația. Președinția României a fost scoasă la mezat. Alegerile au fost luate din mîna care votează și date mîinii care licitează. Democrația însăși a fost dusă cu forța la o cură de botox.

Sîntem grandios de ridicoli și știm să ne facem de rîs spre deliciul tuturor curcilor de la facerea lumii încoace.

E greu de spus care e scenariul ascuns al spectacolului dar obscuritatea e, în acest caz, o palmă în plus, nu o eroare de corectat. Poate cel mai plauzibil dintre scenarii spune că trebuie să intrăm, prin orice mijloace, în era progresismului. O slugă galeșă va fi instalată Regina Balului și va domni executînd întocmai toate tîmpeniile nărăvașe ale progresismului: castrarea agriculturii, nimicirea familiei, sanctificarea cenzurii și dresura noilor generații. Asta înseamnă Lasconi Președinte (pronume: ea/Biden). Dacă alegerile noastre aveau loc după instalarea lui Trump, Lasconi rămînea la primul pronume și îl repeta acasă, în fața oglinzii.

Balamucul cu care nimicim tot ce am construit în 35 de ani e degradant pentru că ne arată așa cum sîntem și încă mai degradant pentru că e complet inutil. Mascarada e ultimul omagiu adus de trișorii noștri conducători propriei lor mizerii. Ea sună, în avans, o capitulare care venea oricum. Puteam arăta, măcar, că nu abandonăm fără luptă. Așa, vînturați de nemaipomenitul cameleonism pe steroizi al ”elitei” noastre, vom ajunge mai repede acolo unde trebuie să ajungă, pînă la urmă, toată lumea. Vom alerga liberi în chiloți de latex prin Piața Universității și vom fi liberi! Asta vom cîștiga. Ce vom pierde e un pic mai important: pe noi înșine.

Mai întîi, pentru că, după multe codeli și palavre, liderii noștri politici și-au declarat poporul nul. Sondajele care îi dădeau lui Georgescu 5% cu cîteva săptămîni înainte ca votul să îi dea 23% au fost doar pregătirea numerică a unui refuz îndîrjit de cunoaștere. Clasa stăpînitoare nu vrea să accepte existența națiunii altfel decît pentru a o declara balast. Gloata trăiește doar pentru a dospi în dispreț și pentru a vota fie bine, fie pînă votează bine. Esența dezastrului din decembrie 2024 e decartarea națiunii. Lumea de jos a fost așezată în poziție fixă sub roata polizorului.

Al doilea fel de a pierde ce a mai rămas după ce am pierdut tot e entuziasmul vicios al instituțiilor - echivalent al hărniciei care hrănește un viol în grup. Farsa de după turul întîi, s-a declanșat rapid, a dat un rol fiecărei instituții partid și lider și și-a atins obiectivul fără întîrziere. Acolo unde America și Occidentul folosesc, încă, drama decăzută dar bățoasă, noi scăpărăm farsa cu explozie neîntîrziată. Ei l-au tîrît ani de zile pe Trump prin tribunale, noi am răsturnat tot edificiul în cîteva zile de măscări cu poalele-n cap.

Rezultatul e catastrofal. O premieră sinistră în istoria politicii: o auto-lovitură de stat. Operația prin care statul își surpă propriile temelii și se declară învingător.

Această lepădare de democrația minimă a hotărît destinul nostru pentru mult timp de acum înainte. Cu excepția proletariatului ong-ist și a intelectualilor narcotizați de propria importanță, nimeni nu va mai respecta ”legea”, ”statul de drept” și ”democrația” în România. Da, statul autoritar e la pîndă. După încheierea farsei, România va fi condusă cît îi hăul de cartelul PSD/PNL/USR sau de succesorii lui cu alte inițiale. Trupa va guverna pe secțiuni și prin rotație, pe bază de alegeri dirijate moral. Metoda e în lucru și poate fi ușor îmbunătățită.

Ce-ar fi, de pildă, ca scuturate de ”frica” de dictatură, legionari, ruși bla bla bla, autoritățile să înființeze o CNAD (Comisia Națională pentru Apărarea Democrației). Populată, pentru început, cu 4-500 de posturi fixe pentru amante și protejați, ea va elabora o CNADE (Cartă Națională pentru Apărarea Democrației Electorale), Cine vrea să participe la alegeri trebuie să o semneze. Cine nu o respectă va fi depistat și eliminat din cursă. În acest fel putem ajunge la soluția corectă al alegerilor între noi și ai noștri, în cerc închis, fără riscuri și intruși.

Recomandabilă e și introducerea cenzurii. Dezinformararea și limbajul urii vor fi chemate în ajutor iar libera exprimare va trebui să aibă grijă de propria exprimare.

Cu auto-lovitura de stat din decembrie 2024, România a atins pragul unei stări de dezechilibru moral și psihiatric rarisim. România și-a anulat suveranitatea. Nu numai față de state străine mai mari și mai tari dar și față ea însăși. Suveranitatea internă a fost distrusă, E vorba de autoritatea în fața tentațiilor, deraierilor și crizelor noastre individuale sau de grup. Bariera care cere oprirea sau diminuarea lor la intrarea în tărîmul încă normal și vital al politicii naționale a dispărut. Lumea organizată și formele civilizate de conviețuire provoacă tot atît respect cît poarta din fața unei case demolate.

Klaus Iohannis, personajul în care zac amestecate molcom un alb stins și un gri aprins, va rămîne în istorie cu figura rînjită a unui gropar temeinic – producătorul mormîntului bine făcut. Dealtfel, singura soluție potrivită la capătul bîlciului în care am fost tîrîți e prelungirea anarhiei într-o formă indolentă: un al treilea mandat Iohannis.

Ce mai rămîne? Ceva. Am scăpat mai ușor decît Ucraina.

Am dat democrația dar rămînem cu comedia.