2024 a fost un an bun. Poate cel mai bun după 1989. La fel ca 1989, 2024 a adus, tot către sfîrșit, o clarificare. Dacă în 1989 am aflat că democrația e bună, în 2024 am aflat că democrația nu e bună. Verdictul e clar și întemeiat pentru că vine de la cei ce știu. De la lumea bună, civică și educată, cel mai influent grup în societatea românească. Asta ar fi de ajuns pentru a închide discuția. Dar nu. Argumentele celor ce spun că democrația nu e bună sînt convingătoare și merită reținute, pentru încercările și vremurile ce vin.

Primul și cel mai puternic argument invocat de lumea civică și educată spune că democrația e un sistem extrem de riscant. Așa cum s-a văzut, votul nu poate fi lăsat pe mîna gloatei pentru că poate duce la victoria unui candidat periculos: fie Adolf Hitler, fie Călin Georgescu. Prin urmare, așa cum susține lumea civică, democrația nu e o soluție sigură și trebuie oprită sau limitată.

De ce a votat plebea așa cum a votat? Există trei și numai trei răspunsuri posibile: fie pentru că e proastă, fie pentru că a înnebunit, fie pentru că a fost cumpărată de ruși. Absolut de acord! E cum nu se poate mai clar că gloata a votat pentru că e proastă, nebună sau coruptă și în nici un caz pentru că e nemulțumită de toți cei pe care nu i-a votat. De ce e așa de clar? Pentru că lumea bună e infailibilă și incoruptibilă. Ea n-a greșit, nu greșește și va greși vreodată. De unde știm asta? De la lumea bună. Și, cum ea e infailibilă și incoruptibilă, e clar așa sună adevărul.

Așadar, a continua să lași democrația să decidă în România e o nechibzuință vecină cu delictul. Prostia, nebunia și rusofilia pot ajunge la putere folosind democrația. Civicii și educații au dreptate: mai bine fără!

Chiar fără efortul salvator al civicilor și liberalilor, democrația e defunctă în România. Să presupunem că Georgescu va fi lăsat să candideze la unul din tururile suplimentare ale Prezidențialelor și că va cîștiga. Asta nu va însemna revenirea la democrație. Georgescu ar legitima, astfel, un sistem de două ori compromis.

O dată, pentru cei ce cred că anularea alegerilor a fost ilegală și anti-democratică. De ce ar fi ei dispuși să accepte că sistemul și-a redobîndit virginitatea și că putem să o luăm de la cap, purificați? De ce n-ar rămîne ei legați de un scepticism adînc în fața ”circului” democratic?

A doua oară, pentru cei ce cred că democrația e un sistem riscant care trebuie oprit sau limitat. Georgescu sau orice alt viitor candidat neagreat de lumea bună va demonstra unul și același lucru: democrația nu e bună.

Dealtfel, cel mai cuminte lucru pentru Georgescu ar fi să se retragă. Învins sau învingător, el nu va face decît să gireze sistemul.

În plus, singura cale de ieșire din criza democratică în care am plonjat e cît se poate de imposibilă. Ea cere o schimbare de regim. Asta înseamnă, pentru început, demisia Președintelui, a membrilor CCR, a Guvernului și a șefilor Serviciilor de Informații. Fără pușcărie. Ar fi de ajuns ca toate aceste personaje să se angajeze că ies din politică și că se apucă de altceva: olărit, stupărit, filatelie, atletism.

Cum asta nu se poate, sistemul va merge mai departe. Dar nu fără modernizări și îmbunătățiri. CCR, de pildă, ar trebui să se gîndească la următoarea problemă: dacă votul e secret, de ce n-ar fi și rezultatul lui secret? Alegerile pot avea loc iar rezultatul lor ar putea fi anunțat fără procente și număr de voturi: a cîștigat dl. sau dna. Cutare!

Pînă la urmă, 2024 ne-a spus că trebuie să intrăm în realitate. Primul pas e să spunem lucrurilor pe nume: democrația nu e bună, nu ne convine și ne poate dăuna. Dealtfel, premizele creeate în 2024 sînt excelente. Pentru prima oară în 35 de ani, deciziile statului român au reușit formarea unei majorități anti-democratice. Ea îi aduce laolaltă pe contestatarii și pe nostalgicii democrației. Pe cei ce nu cred în democrație și pe cei ce nu mai cred că o putem redobîndi. Și unii și alții trăiesc, bucuros sau resemnat, în afara democrației.

La fel de important, nepăsarea cu care au fost luate toate deciziile ilegale și stupide din decembrie 2024 arată o indiferență impecabilă a statului față de presupusa lui natură. Față de democrație. Această trăsătură e firească pentru oameni care n-au adus democrația în România ci au primit-o după un simulacru revoluționar. Tot ea atestă acea stare de spirit rece și mobilă care promite trădări viitoare. Ca stare fundmentală a lumii oficiale, ea lărgește și întărește alianța anti-democratică care domină, acum, România. Evident, asta îi obligă pe toți la o producție mitologică și demagogică sporită. Cu cît mai adînc disprețul față de democrație, cu atît mai asurzitoare jurămintele de credință.

Democrația a încetat. Clasa luminată s-a codit să o spună în aceste cuvinte dar ar trebui să lase la o parte timiditatea, mai ales că Marile Puteri Garante sînt de aceeași părere.

Prosperitatea strategică a protectorilor noștri și libertatea nelimitată a clasei superioare locale o cer. În consecință, clasa luminată trebuie să aibă curajul să o rostească: nu vrem democrație, vrem să fim la putere pe veci.

Nu e nici o supărare, dacă asta dorește cel mai influent grup al societății românești.

Nu vă fie frică, democrația pică!