E cusut cu odgon alb: Simion lăsat la îngrășat, pentru a da figura incompatibilă cu democrația pe care o va răpune Dan, la confruntarea finală. Măcar știm, acum, că alegerile pentru primăria București vor avea loc în curînd și vor fi neașteptat de libere. Triumful lui Nicușor Dan e, deasemenea, garanția reprezentării la vîrf a minorității autiste din România. După două mandate Iohannis, plus două posibile mandate Dan, vom avea 20 de ani de consolidare a incompetenței și parodiei democratice în România. Urmările sînt previzibile. Rămîne doar ca, pe viitor, complicațiile inutile ale democrației să fie eliminate. Un sistem în care votul aparține, de fapt, doar șefilor de Servicii Secrete și judecătorilor Curții Constituționale prezintă avantaje de nerefuzat: totul se poate decide într-o cameră, după cîteva ore de negocieri, prezența la urne e garantat 100% iar rezultatul e legal și perfect european.

Am ajuns, destul de ușor, la acest sfîrșit de lume drapat în triumf. Trei tururi de prezidențiale în 6 luni. Ultimul tur, va avea loc peste două săptămîni și e, practic, inutil dar trebuie să aibă loc pentru a formaliza instalarea noului regim și pentru a finaliza bilanțul democrației în România.

Procedura de scufundare a fost următoarea. Mai întîi, alegerile anulate din noiembrie 2024. Ele au stabilit cu claritate cine conduce și cum se votează corect. Următorul tur, organizat pe 4 mai, a avut rolul de a lăsa momeala să pătrundă în finală și de a-i fixa, tot acolo, o întîlnire cu viitorul idol salvator al democrației. Între timp, va intra în funcție binecunoscuta și plictisitoarea stare de urgență națională, în apărarea democrației. Procedeul vine din tradiția comunistă a Frontului Popular și cere un pericol desemnat (Simion), un salvator unic (Dan) și o mulțime naivă, narcotizată și super-etică, la tracțiune și șantaj. Momeala monstru anti-democratic (Simion) va fi sufocată etic și mediatic iar Salvatorul (Dan) va apărea pe un cal roz-ONG și va fi ales Președinte.

Ca peste tot în lumea euro-democratică, acest scenariu disperat marchează moartea prin sinucidere a partidelor clasice și discreditarea profundă a democrației. PSD și PNL sînt două epave confirmate. Singurul lor rost e, de acum înainte, să facă servicii de scenă puterii birocratice și ideologice de la Bruxelles, să șicaneze trumpismul și să cadă în poala oricărui viitor regim american anti-Trump. Nimic de regretat. După ce au refuzat legăturile minime cu majoritatea alegătorilor, vechile partide se vor pensiona în postul de portar-ușier al noului Centru. România va fi condusă, pe față, de o juntă euro-secreto-civilă. Democrația va deveni secreția unei conspirații de stat.

Ce e de remarcat și nicidecum de uitat? Mai întîi, naufragiul abject al așa-zisei societăți civile și al așa- zișilor intelectuali publici. În fond, pe 14 decembrie 2024, ei s-au oferit primii, fremătînd de onoarea acordată, să gireze procesul de abolire a democrației. Grupați într-o solie de ONG-uri, ei au fost cei ce i-au scris lui Iohannis cerînd dezlănțuirea serviciilor secrete asupra celor vinovați de delictul de vot pentru Georgescu. Protipendada civică a preluat, știut și neștiut, ordinul serviciilor secrete care au tradus, la rîndul lor, ordinul de zi pe Europa. Intervenția lor a dat un lustru înălțător unui act de banditism istoric.

Altă consecință sinistră: reînvierea fățișă a cenzurii și a sistemului de supraveghere în masă. Vezi (și evită) combinatul de filtrat, aprobat, sancționat opinii, alcătuit prin aglomerarea de instituții și funcționari de pază, împotriva libertății de exprimare.

Ce urmează? Nimic. Adică o stagnare ce se va auto-felicita în regim permanent și va aplica orice șoaptă, modă sau zvon transmise de nucleul franco-german al post-democrației. Statul va fi conform și plicticos, ca un robot idiot băgat sau scos din priză, după nevoi. Putem conta, în curînd, pe recuperarea temelor și inovațiilor la care sîntem restanți: distrugerea finală a sistemului de învățămînt și apariția unei rețele naționale de Euro-Madrase. Apoi, eradicarea familiei, primii pași spre importul de migranți, deschiderea spre promițătoarea postură de poligon de război și, chiar, neasemuita calitate de furnizor de carne de tun în Ucraina.

Etapa începută în decembrie 1989 a luat sfîrșit. Nefiind o cucerire internă ci o adopție mimetică, democrația a fost ușor demontabilă. La primul test, statul a abandonat-o și s-a pus la dispoziția patronului care îi garantează prelungirea. Ne-am integrat, astfel, rapid, în ordinea post-democratică, dominantă de la Londra la Kiev.

Sîntem europeni, exact în clipa în care Europa e într-un blocaj circular.Sîntem perfect așezați pentru a culege roadele unei enorme erori. Gîndirea magică, ignoranța, aroganța și iluziile stupide domnesc de la un cap la altul al UE.

Marele grup istoric dominant al liberalilor e incapabil de gîndire. După umilirea propriilor societăți, confruntată cu ascensiunea așa numiților extremiști, lumea oficială face unul și același lucru. Perseverează în greșeală. Ideea curentă și fixă e că victoriile în lanț al ”fasciștilor” sînt un accident, o rătăcire temporară provocată de ruși sau de magicieni naziști – o boală venerică populată, nu consecința democrației compromise de liderii ei. De aici rezultă că jocul cu sistemele de vot, alterarea sau chiar falsificarea lor pot rezolva problema. E o iluzie sinistră.

Manipularea electorală poate, cel mult, amîna inevitabilul. Exercițiile de substituire, anulare sau izolare a partidelor anti-sistem din Franța, Anglia, Germania, Austria, România nu pot proteja conglomeratul oficial.

Sistemul perseverează, adîncind o criză deja gravă. Declinul continuă.