Judecând un pic la rece (auzi tu, la rece!) nici Nicușor și nici Simion nu sunt potriviți. Dar nu din motive de integritate, inteligență, charismă, credință sau omul cuiva. De la un președinte vrei calitățile unui lider, nu ale unui activist (ambii), administrator (Nicușor) sau politruc (Simion). De pildă, Bolojan e cu siguranță mai hârșit politic și mai experimentat administrativ decât Nicușor. Vine dintr-un partid mare în care a rezistat mult timp. Cu toate astea, ajuns la Cotroceni pare un papă lapte depășit de situație. Ieșirile lui sunt ale unui elev scos la tablă fără lecția învățată, fără conținut - abureală pură.

Dar cei mai mulți greșim când credem că asta e din cauză că “nu e bun orator”. Nu prea e, dar ce se vede în prezența lui ca președinte interimar e incapacitatea lui de a se înconjura de oameni capabili să-l contrazică și prin asta să-l facă să stăpânească un subiect înainte de a-l aborda public. E un bun manager (știe să se descurce cu ce primește) dar un slab lider (e incapabil să-și crească echipa).

Așadar problema reală e că nici Nicușor nici Simion nu sunt lideri. Ambii sunt la fel de complet auto-centrați pe propria personalitate pentru a mai fi capabili să crească în jurul lor o echipă de oameni competenți, talentați și capabili să-i contrazică. Într-un fel nici unul dintre ei nu e un om “așezat”, care a ajuns să-și cunoască limitele și e capabil să vadă în ceilalți din jurul lui cel mai prețios instrument al puterii. Asta se vede imediat într-o poziție ca asta.

Iliescu nu știu cum era, dar am avut norocul să asist la o scurtă ședință a lui Băsescu cu consilierii lui în timpul suspendării, în celebrul sediu de campanie din care Mihail Neamțu a salutat victoria pe geamul de la baie. Eram acolo din întâmplare și nu m-a poftit nimeni afară, așa că am rămas la masă când Băsescu a ieșit din micul lui cabinet unde-și pitrocea ideile folosind un Mont Blanc să scrie pe niște cartonașe de hârtie. Nu pot să spun public ce a întrebat, dar erau vreo 10 oameni la masă (majoritatea consilieri) și pentru mine experiența a fost aproape șocantă: i-a ascultat pe fiecare pe rând, cu foarte mare atenție, foarte concentrat la ce auzea. Părerile erau împărțite, cât de mult se putea în jurul unei mese cu 10 oameni deștepți. Ce a fost șocant a fost felul în care Băsescu asculta opinii cu care nu era în mare parte de acord.

Nu aș vrea să se creadă că-l idealizez, am scris de multe ori că mi se pare că el e principalul responsabil pentru dezastrul politic din partide astăzi și pentru faptul că suntem conduși de o entitate difuză, nealeasă. Îl consider însă în continuare cel mai mare politician român post-decembrist și un model de lider. A propulsat în politică mulți idioți (care azi au impresia că au ajuns ce sunt ca persoane publice prin calitățile lor) dar și mulți oameni noi remarcabili. Calitatea lui esențială era de a căuta la cei din jurul lui opinii diferite, contrare chiar, care să-l stimuleze în a vedea corect un subiect anume.

E ceea ce nici Nicușor dar mai cu seamă nici Simion nu vor face. Ambii sunt de fapt slabi, crescuți prea ușor din simpatie publică și activism, fără să fi învățat într-un partid mare ce înseamnă să-ți cauți și să-ți găsești oamenii potriviți. Ambii sunt în inflație. Paradoxal, Nicușor e ceva mai reținut (poate vârsta), dar ambii au arătat nevoia de a se înconjura de oameni “comozi” și de a-i elimina pe cei care le contestă ideile.

De altfel căderea lui Băsescu a început exact când Udrea l-a izolat de oamenii din jurul lui, devenind interfața între el și ei, alterându-i astfel percepția realității. Iar după el, n-am mai avut decât lideri de slabă calitate. Așa că pentru mine Simion e mult mai la fel cu Nicușor decât s-ar putea crede. Singura diferență importantă între ei e tabăra externă pe care au ales-o. Iar aici n-am dubii, doar americanii sunt o garanție de securitate și nu UE. În rest, va fi la fel de rău cu amândoi :)