Nu am nici o simpatie pentru Maia dar e mai bine că PAS a câștigat. În primul rând PAS, ca forță politică, devin în sfârșit responsabili, n-o să mai fie greaua moștenire de vină pentru orice. În al doilea rând, o forță pro-rusă puternică nu ar fi adus stabilitate în Moldova pentru că și rușii (ca și europenii) vor să se folosească de Moldova, nu s-o stabilizeze. E cel mai probabil că Șor sau alți lideri rusofoni de carton ai momentului (poate mai puțin Dodon) nu interesele Moldovei le urmăresc cât pe cele ale Rusiei iar electoratul lor, din naivitate sau neștiință, pare să nu fi realizat asta. În egală măsură nu sunt sigur că entuziaștii suporteri ai Maiei Sandu pricep în ce măsură ea urmărește interese externe și nu moldovenești, dar, una peste alta, la momentul ăsta e mai sigur pe orbita europeană decât pe cea rusească chiar dacă experiența ucraineană pare a demonstra contrariul. Așadar aplaud moale rezultatul și am în continuare o profundă neîncredere în personaje. Nu sunt deloc optimist.

E o victorie otrăvită pentru că e fondată pe o falsificare a realității. Să interzici partide care sunt deja pe buletinele de vot e ceva demn de stalinism, nu de democrație. Adevărata problemă nu e însă în formalismul democratic, nici în România nu e despre reguli, regulile se pot schimba și se schimbă tot timpul. Faptul că încalci reguli poate fi iertat dacă e rezultatul unei doleanțe colective sau al unei presiuni istorice. Când însă încalci reguli ca să fii sigur că câștigi tu, e complet altceva.

Așadar adevărata problemă (în Moldova ca în tot Occidentul) e decuplarea politicii de la ideea de reprezentativitate, adică jocul politic nu mai e un joc al reprezentanților electoratului ci unul al unor actori din umbră ( în cazul Moldovei, mai ales al Franței și CE). E interesant să vedem că în mai 90, FSN-ul recurge la violențe și înscenări împotriva partidelor istorice, cu consecințe tragice pe termen lung, dar nu există nicăieri nici o clipă ideea de a le scoate cu totul din jocul electoral. După ce CDR câștigă, relațiile cu PDSR sunt tensionate la limita scandalului dar nici o secundă CDR nu evaluează măcar ideea de a scoate PDSR sau pe Iliescu din jocul politic. Ca în orice democrație autentică, conflictul politic reprezintă fidel divergențele între două mase electorale cu aspirații diferite și, foarte important, netezește și rezolvă aceste diferențe în interiorul jocului politic, păstrând unitatea națională.

Din acest motiv ce s-a întâmplat înainte de alegeri în Moldova sabotează în mod profund nu numai ideea de democrație ci tocmai ideea națională. E ceva ce se pricepe greu și prost și în România: demonizarea unei părți masive de electorat pentru a te menține la putere e echivalentă cu excluderea acelei părți din viața politică și, finalmente, din viața națională (la modul literal, foarte des li se spune acestor deplorabili că dacă nu le convine să se ducă în Rusia!) În Moldova însă ce s-a petrecut în ultima lună e la un nivel nemaivăzut. Stai și te întrebi, au fugit din țară rusofonii? Au emigrat în Rusia toți cei care, conservator vorbind, sunt spre jumătate din populație? Nu, pur și simplu au fost “neutralizați”. Doar că excluderea lor din jocul politic real nu-i face nici să dispară și nici să conteze mai puțin. Însă în loc ca diferențele să se netezească și rezolve în timp în interiorul politicii ele se vor bloca în exteriorul politicii, în social; e cea mai bună metodă pentru a sădi ură între două părți ale populației. Ură care, așa cum știm din istorie, se hrănește din ea însăși într-un monstruos cerc vicios care deseori duce la război civil.

Iar în loc de reconciliere, ceea ce ar fi natural într-o democrație funcțională pentru o nație care are propria cultură și istorie ca fundament al identității, va urma un proces de accentuare a acestei prăpăstii, de nesfârșită demonizare a “pro-rușilor”, la fel cum ea se petrece azi în România.

Genul ăsta de partide “de imagine” cum sunt PAS în Moldova și a ajuns PNL în România după epoca Iohannis - adică partide care se construiesc pe principii și valori elitiste și nu pe voință populară - sfârșesc întotdeauna prin a lupta împotriva propriului popor. Pur și simplu electoratul care nu se supune acestui program elitist e declarat dușman; e un pas simplu, dacă din start nu reprezinți oameni ci valori, a renunța la oameni dacă valorile sunt în pericol e natural.

Pe termen mediu și lung asta va adânci Moldova nu numai în criză politică dar și într-o criză identitară masivă. Cultura moldovenească e vie și creativă tocmai pentru transfuzia de vitalitate culturală rusească (a se vedea trupele moldovenești de muzică vs cele românești) iar demonizarea rusofonilor și a culturii ruse e echivalentă cu demonizarea unei jumătăți de corp pentru un om sănătos.
Nu vreau să mai amintesc aici solidaritatea cu Ucraina, ucrainienii nu au fost niciodată prietenii moldovenilor (și nici ai noștri), dar rusofonii, în cazul Moldovei, sunt parte integrală vitală, nu doar un grup etichetat convenabil de propagandă.

Modelul nu e local - moldovenii sunt mai degrabă oamenii compromisului dincolo de tiradele politice fioroase ale unuia sau altuia - și vedem cu precizie sursa lui dacă observăm că Franța și Germania sunt liderii incontestabili al acestui mod schizofrenic de a face politică. Franța e condusă de un președinte care la ora asta n-ar mai ieși nici măcar primar într-o comună, în timp ce principala forță politică de dreapta e izolată de scena politică și demonizată fără odihnă pe toate canalele iar Le Pen e împiedicată să candideze cu un dosar cel puțin ridicol. În Germania, AfD, forța politică principală în acest moment, e sub un asalt mediatic și juridic uluitor, existând nenumărate semnale că elitele politice actuale urmăresc interzicerea partidului pur și simplu.

Ce au făcut în România în decembrie și acum în Moldova e extensia firească a acestui mod de a vedea politica drept un joc al valorilor elitelor europene și nu ca un joc al reprezentanților poporului. E însă o viziune condamnată la eșec pentru că e anti-vitală, se opune energiilor cu care oamenii vii alimentează națiunile, înlocuindu-le cu discursuri abstracte despre bine în timp ce suferința e la rândul ei abstractizată și, prin asta, eliminată din tablou. America s-a salvat nu pentru că Trump e un Mesia sau are calități politice formidabile. Nu, s-a salvat pentru că Trump a descătușat aceste forțe vitale populare din cămașa de forță a discursului elitist abstract despre bine și adevăr. Europa însă ține să se înfășoare în cât mai multe plase birocratice, să-și lege populațiile cu lanțurile binelui abstract și generic și să-și ignore și chiar persecute acele părți din corpul ei care vor să trăiască libere.

Moldova are însă soluție. Dacă Maia ar fi înțeleaptă (am dubii serioase) atunci primul lucru pe care l-ar face e să întindă o mână rusofonilor (nu lui Șor și liderilor de carton de care e plină politica moldovenească ci oamenilor). Ar trebui să declare public că le înțelege opțiunile și dorințele și că au un loc în politica moldovenească. Ar trebui să pornească un proces de reconciliere public, real și vizibil. Sper să mă înșel dar manevra nu va fi fost doar electorală; cel mai probabil vom vedea exact ce vedem în România, adică o propagandă dezlănțuită aproape exclusiv cu scopul demonizării lor. Pentru Moldova, a cărei legătură culturală cu Rusia e organică și structurală, asta va avea consecințe tragice pentru că, într-un fel, Moldova nu are mare lucru decât identitatea ei culturală. Economic e blocată undeva unde era România în anii 90, militar nu există iar politic nu s-a născut încă. Dacă Maia reușește să-i distrugă și identitatea urmând obsesiv discursul nediscriminat anti-rus al Europei, ce mai rămâne din ea?