E coadă la dreptul internațional. Multă lume a descoperit că americanii și evreii au atacat ilegal Iranul. Discuția are loc în termeni de politețe și bună purtare: Iranul putea fi atacat dar numai cu înștiințare prealabilă, scrisă și legalizată. Altfel, praful se alege de dreptul internațional!

Mulți din oamenii binecrescuți care apără dreptul internațional și puritatea războaielor legale nu au habar pe ce lume trăiesc. E trist pentru că, măcar în parte, apărătorii români ai principiilor sînt oameni deștepți, gazetari buni și observatori informați. De data asta, însă, exact cei ce ar trebui să clarifice lucrurile legitimează o aiureală internațională și o potlogărie liberală. Efectul e necivilizat: elita mică încolonează turma mare. Toate astea, deși avertismentul exista.

Iată-l, într-un acces de pocăință, rostit pe 20 ianuarie 2026, la Davos, de unul din papii globalismului liberal, Primul Ministru canadian Mark Carney:

”Am știut de multă vreme că povestea cu ordinea internațională bazată pe reguli e parțial falsă. Că cei mai puternici se vor scuti de principiile legii, ori de către ori le convine să o facă. Că regulile comerțului se aplică diferit, de la caz la caz. Și că dreptul internațional se aplică tot în mod diferit, în funcție de țintă”

Experiența românească e mult mai bogată. Noi știm prea bine ce înseamnă să calci apăsat pe principiile de drept. Acolo unde Carney bîjbîie, noi avem avantajul experienței directe. Tot ce trebuie să facem noi românii mintoși ,morali și îngrijorați, e să ne punem cîteva întrebări masive și elementare: unde am găsit, oare, principiile de drept pe care le apărăm acum? În țara care le-a înălțat un monument nepieritor, la alegerile cu geometrie variabilă din 2024?

Și, mai departe: de la cine am luat lumină? De la cei ce poartă prin tribunale orice lider politic ne-liberal, depistat între Paris și București? De la cei ce au făcut din cenzură un hobby select și virtuos? De la cei ce au pus marile orașe vest-europene sub ocupație musulmană? De la cei ce demonizează electoratul ”băștinaș” și tremură de frica blocului de vot musulman, în Franța și în Anglia? De la coristul șef Pedro Sanchez, Prim Ministru la putere cu susținerea partidelor separatiste și pro-teroriste spaniole, furnizor de acte pentru sute de mii de migranți care vor știi să-i întoarcă favoarea, votîndu-l absolut democratic la următoarele alegeri?

Străluciți profesori de drept internațional!

Sau poate modelul e altundeva. În Iran, statul care a respectat și aplicat cu sfințenie principiile de drept internațional în Liban, Irak, Siria, Yemen și Gaza. Desigur, tot pentru consolidarea dreptului internațional lucrează Iranul la un program nuclear secret care promite, și practic nu numai teoretic, anihilarea Israelului.

Experiența din care se trage puritatea principiilor de drept e mult mai vastă. Cu principii de drept și nu cu altceva a fost bombardată Serbia în 1999. Iar Ucraina, Moldova, Georgia și Belarus au fost tratate cu acele principii de drept și non intervenție cunoscute sub numele de ”revoluții colorate”.

Nelămuririle continuă. Dacă americanii fac praf legea internațională în Iran, cum de au apărat-o ei în Ucraina? Înseamnă asta că avocații români ai principiilor de drept au descoperit că America e marele bandit și, acum, sînt de partea lui Putin? Sau America și Rusia sînt una și aceeași porcărie? E greu de explicat și poate de asta războiul din Ucraina pare, tocmai acum, uitat.

Apărătorii dreptului internațional au o scuză: ignoranța. Nu e o vină mare. Ce ar trebui ei să știe e bine tăinuit. Dreptul și ordinea în care trăim au fost clădite în 1945. Victoria în cel de-al doilea război mondial a eliminat un adversar sinistru. Dar a făcut-o altfel decît își imaginează apărătorii legii pure ai anului 2026. Da, adversarul a fost infernal. Dar mijloacele n-au fost tocmai pure. Ele au inclus incinerarea în masă a populației civile germane și japoneze. Iar aliatul, fără de care victoria n-ar fi fost posibilă, a fost URSS, un stat, după toate definițiile, criminal. Și atunci? Atenție la gramajul purității și la lozincile care vorbesc înaintea gurii care vorbește înaintea minții. Altfel, ajungem la formula unui jurist român mult subestimat: curat murdar!

Dacă e prea stufos și cerebral, putem încerca sărurile tari.

Așadar: ce e ilegal? Să îți aperi civilizația? Pînă la urmă, cu cine ții? Cu ai tăi sau cu adversarul? Cu cei ce vor să facă altcineva și altceva din tine și din viața ta? Încă o dată: dacă nu ții cu ai tăi, ce mai e de discutat? Mai e. Și anume, bănuiala că, de fapt, habar n-ai cine ești și cine sînt ai tăi.

Ce surpriză banală! Toți acești oameni care au curajul opiniei cînd se porcăie în același ibric cu PSD, AUR sau PNL sînt cuminți și civilizați cînd e vorba de soarta lor și a celor de după ei.