Lasou minoritar pe gît majoritar

Sîntem rasiști, extremiști, fasciști, anti-semiți. Orice, oricînd și oriunde e nevoie. Măcar cu atît sîntem datori. Slujim progresul! Care slujește, la rîndul lui,  dorinței de putere a unor oameni ce se pricep la un singur lucru: să înghită tot. Absolut tot. Trecut, prezent și viitor, legi și obiceiuri, gînduri și suflete, școli și ziare, statui și state. Acum, a venit rîndul României. Lasoul se strînge pe gît. Nu sîntem prima captură.  

Recent, lumea bună, toți purtătorii de pancarte în creier, toți între ei aplaudații și premiații progresiști britanici, au explodat de furie. Pentru că un Raport cerut de Guvern NU a ajuns la concluzia că Mara Britanie e rasistă. Cum e posibil? De unde atîta nerușinare? Marea Britanie trebuia declarată rasistă pentru că e rasistă – așa cum au stabilit, demult, cei ce știu și înțeleg. Oricum, nefericita concluzie a Raportului nu face altceva decît să confirme culpa. Numai rasiștii pot susține că nu sînt rasiști. 

Schema pusă la lucru în Marea Britanie e, deja, la putere în Statele Unite și la un pas de putere în UE. Statele vest-europene au fost convertite exemplar. Statele Estice au fost prea mult timp neglijate și trebuie împinse, fără întîrziere, în țarc. 

În cazul României, procedura a fost declanșată în două variante. 

Ediția populară are în sumar: mailul trimis doamnei Morgenstern de un cretin legănat de demoni anti-evreiești, o ceată de stradali asudați care înjură ungurimea din reduta Pitești și un grafoman exhibiționist care lasă compoziții anti-țigănești într-o stație de autobuz. 

Ediția de lux e, deocamdată, la primul capitol: Primarul de Iași inaugurează un bust al anti-semitului și poetului Octavian Goga. 

E mai mult decît suficient. Sîntem pierduți și dați reeducării veșnice! În următoarele ore și zile, presa s-a balonat sub presiunea detectorului de rasism. Președintele țării, mereu serviabilul și poli-utilizabilul Iohannis, a intervenit solemn pentru a apăra țara de extremism. România e deja un produs rasist certificat și gata de livrare, spre consum, către îngrijorații gardieni ai democrației europene. 

Și de ce nu? Prea puține cazuri? Să nu ne jucăm cu focul, mai ales cînd arde manualul de aritmetică. Numărul nu contează. Experiența istorică spune că, dacă e vorba de rasism și extremism, regula se inversează: cu cît mai puțini, cu atît mai periculoși. Oare n-au fost, dintotdeauna, minoritățile infime vinovate de asasinarea democrației? O mînă naziști aici, o mînă de bolșevici acolo și, în lipsa unei reacții a societății sănătoase, adio democrație! 

Exact! Numai că gardienii noștri recenți nu citesc istorie ci o rescriu, înlocuind-o cu un catalog cuprinzător de clișee comode. 

Da, minoritățile au distrus, mereu, democrația. Mai precis: minoritățile disciplinate, organizate, cu program și susținere financiar-moral-politică din afara statului capturat. Prin urmare, e, într-adevăr, absolut necesar să fim neliniștiți de o minoritate dar trebuie să înțelegem bine de care minoritate anume. 

Nu de un primar lîngă un bust de poet naționalist, nu de o mînă de răgușiți mutați în stradă de pauza din fotbal și nici de smintiții activi pe mail sau în stații de autobuz. Nu de tot acest plancton obscur ci de minoritatea luminată, urbană, militantă și sensibilă care a declanșat reeducarea în masă a țării. 

Această minoritate bine organizată, antrenată și înzestrată – și nu pleava rară a vulgului turbulent – are puterea și instrumentele care pot schimba natura statului, instituțiile sociale și direcția României. Această minoritate – și nu prăpădiții spurcați la gură – are la dispoziție tot ce e de visat în chirurgia craniană și industria spălatului pe creier: presă, net, partide, instituții de stat, amenzi, oprobiu și texte de legi compuse după necesități. Plus sprijinul necondiționat al celor mai influente instituții ale Europei. Și tocmai această minoritate atotputernică se vaită că e înghesuită și vînată de extremiști. 

Cheia afacerii e tot o psiho-diversiune importată de la maeștrii din afară: victimizarea. Căci declarîndu-se și declarîndu-ne răniți și fugăriți de extremismul unui bust sau de măscările unui cretin, o minoritate fără rival transformă orice realitate neconvenabilă într-un atac gigantic și intolerabil împotriva democrației. Pe care va trebui să o salveze, cine? Surpriză! Minoritatea luminată! Cum? Prin reguli și dispoziții drastice.  

Pe parcursul acestei mărețe operații de salvare, oricine îndrăznește să spună ceva neaprobat sau neconform devine un adaos penal și dovedește, o dată în plus, că ofensiva extremismului românesc e în toi. Chiar aceste rînduri, de pildă, pot fi folosite pentru a demonstra că autorul lor e simpatizant legionar, anti-semit, rasist, sluga lui Putin (a se selecta, după nevoi)

Indiferent ce ați ales din rubricile de mai sus, rămîne adevărat că, da, există o minoritate în culpă de rebeliune anti-democratică și în căutare de puteri totale. Ea e de găsit în corul celor ce se străduie să importe vocabularul și temele ce îi  permit să declare și să descrie coșmarul rasist în care se zbate România. 

Nu avem de-a face cu debutanți. Această minoritate e, deja, adîncită în cel mai grav proiect de demolare cunoscut de la comuniști încoace. În dizolvarea instituțiilor sociale învinuite de ”tradiție”, în modificarea limbii și a gîndirii sub pretextul alinierii la modernitatea emancipată, în cenzura lunetistă aplicată celor ce nu dau semne de fidelitate sau supunere, în coruperea în masă a unei generații vînturate și scoase în stradă de sloganuri euforice și vagi.  

Aceasta e minoritatea și acesta e climatul care grăbesc orbirea și recomandă viața în lasou. Ce nu vedem? 

Că, de pildă, sinagogile, restaurantele, muzeele și cartierele evreiești sînt păzite de armată și de poliție la Paris, Bruxelles și Berlin. Nu la București, Iași sau Pitești. Că apostolii anti-rasismului sapă albia unui discurs care repetă dogmele extremismului stîngist american și înnobilează învățătura părinților lui marxiști. Cum vine asta? Simplu: la suprafață și în adîncime.

La suprafață, minoritatea servilă care asigură varianta românească a parodiei reia ce a văzut la legiunea progresistă americană (Antifa, BLM și #MeToo) inclusiv războiul statuilor (versiunea bust). 

În adîncime, recrutînd masiv simpatie pentru vechile puncte fixe ale stîngii. Astfel, recent descoperitul zăcămînt de anti-semitism românesc și est-european scoate din joc adevăratul nume al celei mai mari forțe anti-evreiești a zilelor noastre: terorismul islamic. De ce? Pentru că trebuie să absorbim, iar, refrenul comunist al solidarității cu popoarele oprimate ale lumii a treia. 

Tot așa, plasînd instinctul anti-democratic în Polonia, Ungaria, Cehia, Slovenia și, acum, România, nimeni nu mai e obligat să observe că asaltul autoritar distruge cu poftă libertatea în Statele Unite și în Europa de Vest. Vreți să știți ce sînt alea alegeri prezidențiale furate, cote rasiale în universități, cenzură în presă, acasă și pe net, eliminări din viața publică, comerț cu identități rasial-sexuale contra vot? Le veți găsi, doldora și strălucind de aroganță, în statele care tocmai au dat de urma rasismului est-european.  

Ca să ne cunoaștem mai bine: cine ne dă lecții și dispoziții în materie de morală, limbă, gîndire și justiție? Nu cumva, politicieni și instituții auguste care curtează China și sînt gata să tolereze un Iran nuclear pregătit să distrugă Israelul? Nu administrațiile care au făcut lege din negația sexului biologic? Nu cumva dușmanii verbali ai abuzurilor lui Putin și semnatarii proiectelor NS2 și vaccin Sputnik în tot UE? 

Industria de emanat paranoia anti-rasistă are o singură problemă: eradicarea adevărului. În cazul României, programul acestei minorități auto-investite imperial nu face altceva decît să desăvîrșească vechea noastră despărțire de faptele reale ale istoriei pe care stăm. Iar faptele spun că: 

1)  În România, rezistența anti-comunistă a fost alcătuită aproape 100% din legionari și militari. Cu extrem de rare excepții, lumea liberal-intelectuală a politicii și culturii a capitulat înainte de a schița cel mai galeș gest de împotrivire. A declara, astăzi, această realitate drept delict de fascism e fabricație  Din acest motiv, cazul Bjoza e, la rîndul lui, o fabricație. Tot atît de aberantă pe cît e sanctificarea mișcărilor de rezistență antifasciste din Occident. Toate sub controlul Moscovei și trimise în luptă pentru a înlocui ocupația nazistă cu dictatura stîngii comuniste. Concluzia pe care sîntem invitați să o inhalăm: cine  a luptat pentru a face pîrtie dictaturii comuniste e un erou pro-democratic iar cine a luptat pentru a-și feri țara de comunism e bestie fascistă anti-democratică. Tehnic vorbind: democrație=anti-fascism=idealurile stîngii. 

Bizar! Cum se face, oare, că, în plin progresism 2021, repetăm mantra ideologică formulată de Stalin în 1941? Și cum de scandăm așa ceva, în numele democrației, sub atenta îndrumare a profesorilor noștri de etică americani și din UE? 

2) În primii 15-20 de ani de dictatură, o parte substanțială a activului superior comunist a fost alcătuită din evrei. De ce? Dacă nimeni nu are voie să discute această realitate, legenda complotului evreiesc mondial primește mînă liberă, produce descreierați și face, astfel un serviciu superb cultului anti-extremist. 

Evreii aveau destule motive să joace cartea comunistă: persecuție, idealism politic, mesianism marxist și, chiar, oportunismul cel mai grosier – comun, dealtfel, la aproape toți evreii și ne-evreii ce au sărit, de la început, în troica Partidului.

3) Sîntem complet nepregătiți să ne vedem de treabă în istorie și asta ne face foarte ușor remorcabili. Fără excepție, istoria modernă a României a ratat repetat și complet geneza suveranității. Cultural, politic și spiritual am fost talentați dar niciodată edificați. În 1989, am reluat bucla inautentică a libertății primite și nu dobîndite. Am făcut, adică, încă o revoluție la care n-am participat. Asta a retezat, iar, orice șansă de autonomie internă. Am încasat libertatea împrumutată nouă de forțe istorice fără sediu în România. De atunci, jucăm comedia ineptă și duplicitară a celui ce administrează o victorie la care n-a fost participant ci doar de față. Asta a asigurat o carieră de încă o sută de ani imposturii și mimetismului penibil jucat, azi, de ”civici” și de ”euro-justițiari”.  

4) Anii iluziei au fost frumoși dar se apropie de sfîrșit. Slăbiciunea a făcut din noi o pradă ușoară. Îndemnați de o minoritate luminată, mare vînătoare de  extremism imaginar, am întins gîtul, singuri, spre lasou. 

8 Comments
  1. Excelent, Traian. Ai surprins exact cum stau lucrurile – din fericire, nu asa de grave sint in Romania. Cu observatia ca aici e pe invers decit in Marea Britanie: ofiicialii constata antisemitismul si poporul nu-l vede pe nicarieri. Si, din fericire, doza de lene intelectuala care ii tine pe romani greu de schimbat functionează intr-un sens bun, de asta data. USR-PLUS sau un alt partid similar nu va trece decit abia peste un deceniu peste un prag de 25%, iar pina atunci probabil ca aceasta moda se va eroda. Eu vad inca un suveransim puternic in jur – ceea ce nu exclued sentimentul pan-european.

    Reply
  2. Mie tot articolul mi se pare fals de sus pana jos (ceea ce nu credeam sa ajung sa spun despre un ceva scris de TRU, vreodata – ati putea spune ca sunt un “fan” al dansului). Comparatia negri din USA-evrei din Romania nu sta in picioare, e complet aberanta – ce reparatii financiare cer evreii romani, pentru Holocaust? Ce discriminare pozitiva am cerut noi, vreodata, in tara asta, asa cum cer, si cum primesc, negrii americani, in momentul asta, din n directii si in n moduri? Ce altceva decat studiul in scoli al Holocaustului si al istoriei evreilor romani am cerut noi? Ce a cerut Maia Morgenstern, altceva decat ca SRI/Politie/cineva, oricine, sa il prinda pe cretin si sa il bage la Balaceanca, unde-i e locul? Nu inteleg. Serios, am 5 (cinci!) rude moarte in lagare, in ww2, daca ar fi sa ma compar cu negrii din USA, as scrie acum comentariul asta calare pe un sac cu bani. E ridicol.

    Reply
    • Liviule, Liviule cînd citești cheamă-ți alături un prieten să-ți explice că altfel vom crede că ești analfabet funcțional, adică citești dar nu înțelegi.

      Reply
    • Inteleg ca nu intelegi. Dar nu-ti face griji. Nu esti nici primul nici ultimul, din nefericire…..
      Sa fii sanatos.

      Reply
  3. Puţină exagerare nu strică niciodată. România nu a ajuns ÎNCĂ la decizia nici a progresiştilor europeni de tip USRPLUS, nici a naţionalist-comuniştilor-legionari de tip AUR.

    Reply
  4. Mi-a plăcut articolul ! Excelent, ca de obicei !
    Felicitări

    Reply
  5. Excelent articol. Pacat ca o singura propozitie alaturea cu adevarul poate strica mai mult decat tot restul. E in afara oticarui dubiu ca rezistenta anticomunista a avut in prim-plan cele doua partide traditionale, PNT si PNL. Cu un accent pe PNT-isti (de fapt, in ultima analiza, manistii, Maniu reprezentand de departe aceasta lupta). Nici macar daca ne referim la rezistenta armata, nu se verifica afirmatia cu legionarii si militarii. Si prin asta nu se scade cu nimic meritul atator legionari care s-au opus cu eroism bolsevismului.

    Reply
    • Multumesc pentru observatie. Trebuia sa fiu mai clar. Prin rezistenta, inteleg rezistenta armata. Politicienii taranisti si liberali arestati “din oficiu” intra in alta categorie. Tot rezistenti dar nu armat. Inca o data, multumesc.

      (Postat de Florin pentru Traian)

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>