Puterile Marilor Puteri

Veți spune: au tot! ce le mai trebuie? Răspunsul – absent pentru cei ce l-au uitat și insuportabil pentru cine și-a îngrijit memoria – spune așa: fanatismul nu acceptă victorii parțiale. Asta explică, de pildă, de ce anume mai era nevoie de o  Rezoluție a Parlamentului European care proclamă UE ”zonă liberă pentru LGBTIQ” Pentru prestigiu și aneanatizare. Prestigiul cuvenit ideii unice și aneantizarea rațiunii. 

Rezoluțiile PE nu au valoare juridică – adică nu schimbă ceva anume în legislația europeană și națională. Dar produc impresie și fac atmosferă. Rezoluția PE e, deci, un psiho-document care nu declară nimic anume ci marchează un reper simbolic: a venit momentul ca tema devianței sexuale și a identității arbitrare să primească statut de discurs oficial intangibil. 

Cu alte cuvinte, de acum înainte, propaganda și militantismul devianților sexuali au mînă liberă. Ele nu mai sînt doleanțe sau articole de campanie ci adevăr însușit – doctrină oficială UE. Firește, în această situație, orice altă opinie și realitate sînt tabu. Simpla lor existență demască delincvenți ”anti-europeni”. Oricine crede altceva e proscris, deși rămîne la dispoziția deținătorilor adevărului. Căci toți potrivnicii și cîrtitorii – toți înapoiații care vor invoca, în mod ridicol, libertatea de expresie, democrația și toleranța – vor fi automat înrolați în armata extremiștilor, negaționiștilor, fasciștilor etc. În corpul didactic-educativ de care progresiștii au atîta nevoie. Supremația contează pe adversari și trebuie să îi fabrice. 

Rezoluția PE și curentul global care creează un regim special pentru grupurile sexuale pe care în mare parte le-a inventat au ceva comic-pueril. Toate lucrează într-o mecanică autogenerativă care își consolează și premiază copiii. Grădinița de victime are program continuu, produce sugari frustrați, martiri tîrzii și noi teritorii de cucerit. Schema a fost, dintotdeauna, folosită pentru a înmulți și înregimenta  ”proletariatul oprimat” care tractează, apoi, spre putere, cea mai nouă generație de fanatici și cea mai veche pulsiune auto-distructivă a umanității: practica utopiei. Persecuția imaginară dă combustibilul iar postura de victimă asigură forța de șantaj și necesarul de mari persecutați. Tehnica vine din nemuritorul sfat al lui Troțki: cheia succesului într-o revoluție e să dai impresia că ești în defensivă, în timp ce preiei puterea. 

Cauza LGBTIQ e o invenție, un produs ideologic și un șperaclu strălucit. O colecție încurcată de enormități. LGBTIQ: Lesbian, Gay, Bisexual, Transgender, Intersex And Questioning. Adică? Un bufet suedez de identități alandala care proclamă două lucruri înrudite: legitimitatea haosului și domnia ordinii născută din eliminarea ordinii. 

Naivii care încă mai cred că e vorba de lupta pentru recunoașterea existenței devianților sexuali nu reușesc sau nu vor să vadă miza. Drepturile LGBTIQ nu cultivă integrarea ci urmăresc dezintegrarea. Ele sînt, programatic, negația instituțiilor pe care stau societățile umane funcționale. Democrația lor mecanică visează la libertatea care sucește gîtul sensului. Egalitatea astfel formulată conține matematizarea destructivă a bunului simț. 

Căsătoria? O împerechere fără alt înțeles decît mistica ignorantă a cifrei doi: alăturarea oficial aprobată a două persoane. Adopția copiilor? Recrutarea minorilor într-un grup de cel puțin două persoane unite prin definiția e mai sus a căsătoriei.  Sexul? O ficțiune biologică. Știință depășită. Pură opțiune personală. 

În fine, la ce bun toate aceste decrete care surprind o întreagă civilizație în flagrant de persecuție? Simplu și clar: pentru putere. Pentru o lume obligată să se predea și să asigure noii caste-victimă-stăpîn un regim legal privilegiat, separat și prioritar. Echivalentul cel mai apropiat e pretenția celui ce solicită carnet de conducere dar numai dacă, în paralel, se suspendă regulile de circulație. 

A fi liber înseamnă, în acest caz, a captura și modifica normele de bază ale competiției, meritului și tradiției în toate formele de asociere umană. Sînt deviant sexual și asta vă obligă să îmi asigurați prezența și reprezentarea oriunde: în arte și cultură, în instituții administrative, în familie, în board-urile companiilor, în sport,  universități și armată. Nimic nu mai poate trăi și funcționa fără aprobarea unei minorități ce primește, de fapt, mandatul de a veghea la respectarea ideologiei unice în societate. Nimeni nu mai poate porni la drum fără să își pună, mai întîi, întrebarea: am, oare, suficienți devinați sexuali la bord? Am semnalat, oare, îndeajuns de clar că sînt fidel ideii unice? 

Rezoluția PE pleacă, dealtfel, de la un caz extins de nesupunere. Sute de administrații locale poloneze – deja vinovate de a fi parte a unui guvern de dreapta – s-au declarat ”zone libere de ideologia LGBTIQ”. A se citi cu atenție: zone libere de o ideologie, nu zone de persecuție și pogrom. Autoritățile poloneze resping o teorie și setea ei de putere, militantismul doctrinar și campaniile de anexare a instituțiilor civile. Nu cetățeni care se declară parte a ”comunității” LGBTIQ. UE consideră asta o crimă și recunoaște, astfel, că e promotoarea unei ideologii care nu acceptă nesupunerea. Libertatea are o nouă definiție: dreptul de a fi susținător angajat al ideologiei LGBTIQ  

Vor urma, într-o succesiune previzibilă, următoarele etape ale anexării. Rezoluția va fi folosită pentru a descoperi sute și mii de cazuri de persecuție, de care se fac vinovate forțele tradițional-patriarhal-autoritare care țin în loc progresul statelor membre UE (cu guverne de dreapta). O vastă literatură victimologică se va transforma în bază de putere. Legislația națională va fi aliniată la ceva ce se  numește, în funcție de nevoi, norme europene. În caz contrar, statul eretic va fi calomniat pe toate canalele media și va fi bombardat cu sancțiuni.  Vedetele  cultului vor obține funcții publice și poziții politice sau vor fi declarați, neîntîrziat, arbitrii ai moralei publice, stavilă împotriva obscurantismului și garanți ai democrației. Acest grup de noi parveniți dă, pînă la urmă, singura accepțiune concretă și exactă a noțiunii de ”comunitate LGBTIQ”. 

Asaltul victimologic continuă global. Dealtfel, primul și cel mai important joc de percepție al aparatului progresist e încercarea de a prezenta viața lumii ca o colecție de crize identice. Noi și noi teme, personaje, pretexte de autocompătimire și tot atîtea declarații de puritate morală repetă aceeași poveste despre suferințele Binelui împiedicat să dăruiască lumii Adevărul și Egalitatea. În paralel, ele strangulează instituții, răstoarnă valori și dau putere unui pseudo-proletariat urban, confuz și nevrotic. Trupa primește, la schimb, ceva important. Dezorientarea  existențială și reorientarea sexuală sînt lecuite prin serviciile identității alternative. Permisiunea de a teroriza și șantaja dau fiorul puterii. Teribilismele stradale celebrate în mass media își conving autorii de propria maturitate  revoluționară. e. 

Spectacolul e mereu același. Săptămîna trecută a venit rîndul Pentagonului. Armata americană e cucerită de sus în jos și repetă, sub comanda unui corp de comandă convertit, ritualul care precede auto-anihilarea. Președintele Biden a lăudat noua orientare și a asigurat publicul larg că armata se pliază și se ocupă acum, cu seriozitate, de propria reeducare:

             ”(…) we’re making good progress designing body armor that fits women properly; tailoring combat uniforms for women; creating maternity flight suits; updating — updating requirements for their hairstyles.” 

În Marea Britanie, năbădăile masei revoluționar-infantile continuă în căutarea unui pretext de atac. Episodul în curs încearcă lansarea unui show anti-statal sub brevet George Floyd II. Metoda stă în selectarea unui incident care e declarat, spontan, probă a persecuției exercitate de un stat rasist/anti-feminist etc împotriva unui grup rasial sau sexual. 

Varianta în lucru la Londra a închiriat o crimă. O femeie a fost ucisă de un ofițer de poliție maniac sexual. Concluzia fulgerătoare: statul și forța lui de poliție sînt opresori sistematici ai femeilor. Orice incident penal, orice accident și orice delict criminal pot fi recuperate și valorificate ideologic. Statul nu are voie să fie altceva decît regizorul persecuției iar forțele de ordine sînt executantul violent al acestei politici. Stîlpii ordinii publice și ai protecției naționale – poliția și armata – trebuie dizolvate sau reeducate.  

Un alt front de atac e eliminarea realității și a observatorilor ei prin operații de ”anulare” (așa numita cancel culture). Orice afirmație care continuă să respecte, în mod neconvenabil, realitatea, atrage scoaterea din realitate. 

Cel mai recent caz vine de la Facultatea de drept a Universității Georgetown din Washington. O Profesoară (Sandra Sellers) a făcut greșeala să menționeze, în cursul unei conversații cu un coleg, că ”studenții de culoare sînt ultimii clasați în anul meu de studiu”. Profesoara a fost concediată. Colegul ei a fost suspendat pentru că nu a corectat imediat constatarea Profesoarei. Un detaliu complet irelevant al afacerii spune că studenții de culoare sînt, într-adevăr, ultimii clasați în anul de studiu de care vorbea Sandra Sellers. Fiind cît se poate de reală , această stare de fapt a fost anulată, împreună cu observatorul ei. 

Alte progrese: noul standard universitar american pregătește suspendarea sistemului de notare. SAT – testul de aptitudini scolastice – e abandonat sub acuzația de rasism. Programa Universitară a Statului California a fost ”decolonizată”. Prin decizie a Departamentului pentru Educație, studenții vor învăța că Biserica Creștină a distrus religiile native ale Americii și se face vinovată de ”theocid”. Vor fi încurajate, în schimb. cursurile la care  profesorii vor intona, împreună cu studenții, incantații închinate zeilor azteci. Așa cum ne lămurește R. Tolteka Cuauhtin, inițiator și teoretician al noii metode pedagogice, Statele Unite au fost fondate pe:  

         “Eurocentric, white supremacist (racist, anti-Black, anti-Indigenous), capitalist (classist), patriarchal (sexist and misogynistic), heteropatriarchal (homophobic), and anthropocentric paradigm brought from Europe.”

În fața acestei orori, studenții pot ispăși invocînd activ spiritul lui Tezkatlipoka – venerat de azteci prin festivaluri gigantice de decapitări și extracții manuale de cord.  

Să lăsăm la o parte prostia. Nu trăim o epocă de ignoranță – așa cum, de atâtea ori s-a spus. Trăim o epocă de auto-suprimare febrilă. Și cine va folosi acest acces sinucigaș? 

Să aruncăm o privire asupra Gaokao  – echivalentul chinez al Bacalaureatului, examenul care dă dreptul de intrare în Universități. Surpriză! Gaokao nu ia în seamă recenta descoperire academică americană care a identificat esența rasistă a matematicii. Gaokao continuă, prostește, să ceară candidaților cunoștiințe și judecăți aprofundate. Milioane de candidați se pregătesc cel puțin un an și trec, apoi, prin teste dure de matematică, limbă chineză, istorie, economie, geografie, matematică, limbi străine. Mai puțin de 50% trec examenul. 

Cine credeți că va fi mai bine pregătit? Dar mai apt să conducă un business? Dar o unitate militară? Cine va fi mai puternic? Și cine va trăi o viață de victimă mereu proptită și promovată prin născociri ideologice girate de stat? Cine va fi o Mare Putere cu mare putere de autoanihilare și cine va fi, pur și simplu, o Mare Putere?  

About Post Author

3 Comments
  1. S-a constatat că, în cazul marilor populații de animale (de exemplu: turmele de ierbivore din Africa), în absența prădătorilor care să regleze numărul corespunzător cu resursele, apare homosexualitatea care preia sarcina restabilirii echilibrului.

    Reply
    • Interesanta sugestie ! Asteptam ca homosexualitatea sa puna capat exploziei demografice in India, China, Egipt, Mexic dar in special in Africa si in lumea araba.
      Succes !

      Reply
  2. Un editorial excelent. O „radiografie” lucida a ridicolului lumii-circ in care traim. M-am abonat.

    Reply

Leave a Reply to Sappho Cancel Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>