Accept cu sila

Opoziția la parada LGBT e o eroare. Oricine poate celebra orice nu e ilegal, în public, fără a fi împins de pretexte tehnice pe străduțe laterale. S-ar putea chiar spune că era preferabil să fie pe Calea Victoriei într-o zi în care e pietonală, decât în altă parte unde trebuia oprită circulația.
E o eroare și încadrarea paradei la “propagandă”, am mari dubii că cineva se convertește la altă practică sexuală când vede adunătura pestriță și cam zurlie din paradele de genul ăsta.
Sigur, rămâne argumentul că adolescenții și copii pot vedea în asta o falsă eliberare de problemele vârstei. Numai că pentru a evita asta trebuie vorbit cu ei, nu interzis un drept altora sau închiși copii în case. Ne place sau nu, copii au un drept de a alege ce fac cu viața lor, chiar dacă ultimul cuvânt e al părinților. Nu-i mai putem feri de temele grele ale lumii de azi, tot ce putem face e să-i ajutăm să înțeleagă.
Așadar celebrarea publică a unei opțiuni sexuale personale poate fi discutabilă dar nu e în nici un caz ilegală.

Astea fiind spuse, am totuși câteva întrebări pentru liderii mișcării, plecând de la reacția lor inițială, dar și de la declarația, făcută imediat după negocieri, că nu vor respecta limita de 500 de participanți pe care tocmai o agreaseră în negocieri.

• Accept e un ONG declarat apolitic. Cum justifică atunci politizarea subiectului? De exemplu declarația făcută imediat după ce PMB a refuzat marșul pe Calea Victoriei: <<De asemenea, ACCEPT a acuzat „cenzura de tip Viktor Orban” de la Primăria Capitalei, deoarece instituția a aprobat „marșul legionar Noua Dreaptă”>> (Digi24). În clar, Accept îl zugrăvește pe Nicușor Dan ca un lider autocrat care cenzurează ce nu-i convine și numește o mișcare politică cu convingeri opuse “legionară”, sugerând că Accept e victima politică a unei conspirații între PMB și Noua Dreaptă. Este Accept o organizație cu scopuri politice ai cărei adversari sunt partidele conservatoare?

• vorbiți permanent, explicit sau implicit, de persecuție. Concret, cine vă persecută, ca comunitate? Țineți cont, vă rog, că abuzurile individuale nu se califică ca abuz împotriva comunității. De pildă, în cazul violenței domestice, cazurile dese (și absolut incalificabile) de violență domestică nu sunt niciodată extrapolate în “persecuția femeilor de către bărbați”. Așadar cazuri de homofobie nu înseamnă deloc “persecuția membrilor comunității LGBT. Ci doar cazuri punctuale de comportament aberant. Deci, cine vă persecută, ca comunitate? Puteți da exemple?

• rămânând la subiectul persecuției, ce înțelegeți de fapt prin “persecuție”? Dat fiind că dați permanent impresia că e un adevărat complot al membrilor “răi” ai societății de fiecare dată când nu obtineți ce doriți, puteți numi altfel această situație, așa cum o zugrăviți în comunicate, decât “persecuție”?

• considerați limita de 500 de participanți, acceptată în negocieri și apoi denunțată imediat public, o dovadă de persecuție? Considerați că legea (în mod clar proastă în cazul ăsta dar încă obligatorie) e opțională dacă vouă nu vă convine?

• dacă ceea ce vi se întâmplă considerați a fi persecuție, puteți furniza o listă cu victime ale respectivei persecuții? În toate cazurile cunoscute în istorie de persecuție a unor minorități, lista de victime abuzate e sfâșietor de lungă. Nu vorbim numai de abuzuri incalificabile împotriva indivizilor (bătăi, confiscarea proprietăților, exilul forțat etc) ci și de crime. Aveți o listă a victimelor persecuției sistematice împotriva comunității LGBT în România?
  

Cum cel mai probabil o astfel de listă nu există sau dacă există, e compusă din abuzuri individuale, nesistematice, nu rămâne decât să observăm că nu există o persecuție a mișcării LGBT în România. Există doar un grup exaltat de lideri ai unei asociații care își justifică pozițiile inventând o imaginară persecuție de fiecare dată când, asemenea copiilor mici, face crize de furie când nu obține ce dorește. Am destui prieteni gay care gândesc ca mine, că sunteți copilăroși și iresponsabili când alimentați tot timpul un conflict care refuză să “ia foc” pentru a vă justifica discursul. De altfel găsesc oarecum curios că în conducerea Accept sau în poziționările publice, homosexualii peste 50 de ani, adică exact cei cu adevărat persecutați în comunism, nu există. Dacă e să ghicesc media de vârstă a conducerii și membrilor Accept ea e sub 35 de ani, adică cei care aveau în 89 peste 25 de ani și au fost supuși persecuției reale a regimului comunist, nu sunt reprezentați în Accept.

Voi crede altceva când voi vedea din partea Accept inițiative reale de dialog cu partea conservatoare a societății românești, cu partidele politice cu poziții conservatoare pe subiectul ăsta. Nu doar victimizare proprie și demonizare alandala a celor ce nu sunt de acord cu voi. Abia atunci ați da de înțeles că susțineți democrația. Acum susțineți doar haosul. Altfel nu se poate explica de ce dați termenului de “accept” înțelesul de “impunere cu forța”. Ca și în dragoste, acceptul presupune libera voință a părții opuse. Dacă vă considerați neacceptați și vreți să fiți acceptați, așa cum reiese din numele asociației, atunci poate ar trebui să încetați să demonizați pe cei care nu vă acceptă. Dacă grosul societății românești vă privește cu ochi răi, din eroare, atunci convingeți-i că greșesc, nu vă certați cu ei acuzându-i de prostie, ignoranță sau legionarism. Iubitei (sau iubitului) nu-i spui că-I rea și proastă când vrei să-i cucerești inima. Decât dacă ai 6 ani și singurul fel în care-ți poți manifesta iubirea e trăgând-o de cap. Sau, mai rău, dacă ești un om matur și decizi să iei cu forța ce crezi tu că ți se cuvine. Mai precis, poziția Accept față de comunitatea conservatoare din România e astăzi asemănătoare unui viol: dacă nu ne dați ce vrem, ne luăm singuri, indiferent ce spuneți voi. Curat Accept, coane Phanika!

About Post Author