Bring it on, baby!

Așadar au câștigat prezidențialele, au echipa lor la Casa Albă, semnează pe bandă rulantă hotărâri de implementare a raiului progresist. Cu toate astea, simt nevoia să șteargă toate înregistrările cu discursul live al lui Trump de la CPAC. YouTube a argumentat că orice discurs care pretinde că alegerile au fost fraudate e șters pentru că contravine politicilor YouTube. Nici o vorbă despre cine scrie politicile astea.

Indiferent ce cred politrucii de la Google, Trump a fost reconfirmat ca lider de facto al republicanilor, partid care reprezintă cel puțin jumătate din americani. Ori a cenzura discursul lui Trump pe motive de delict de opinie nu e tocmai o mișcare inteligentă când ai aproape toată puterea. Combinat cu nonșalanța cu care Amazon anulează cărți fără absolut nici un fel de explicație, Facebook și Twitter banează postări iar restul vocilor media “liberale” bat pur și simplu câmpii descriind o realitate paralelă (CNN nu se sfiește să facă un decupaj al discursului care să-l facă pe Trump să spună cu totul altceva decât a spus, pe post de “rezumat”, în timp ce YouTube șterge toate înregistrările complete), rezultatul va fi că puterea va percepută ca abuzivă, dacă nu deja bine instalată într-o politică coerentă de teroare “soft”.

Pentru că e una ca în campanie să exagerezi și să folosești toate mijloacele la îndemână – e acceptat tacit, dacă nu chiar aproape de înțeles – și cu totul alta ca atunci când ești la putere să cauți cu obstinație să-ți distrugi definitiv adversarii politici. Președinția lui Biden n-a început prea bine (nici măcar cei care l-au votat nu par convinși de alegerea lor) și actuala campanie virulentă împotriva republicanilor dusă de media și BigTech nu servește deloc îmbunătățirii imaginii democraților. Ca să dăm un exemplu la îndemână, Dragnea, la noi, a fost cel mai periculos când a mimat deschiderea, moderația și reforma, nu când s-a luat la trântă cu adversarii.

Rezultatul acestei obsesii anti-Trump e sigur: republicanii vor strânge rândurile în jurul lui, în timp ce o nouă garnitură de lideri republicani mai puțin prietenoși cu mașinăria Sistemului își vor consolida rapid imaginea, înlocuind garnitura cam prăfuită și complice cu Establishment-ul a vechilor lideri republicani. (s-au distins deja la convenția recentă figuri noi cum e cea a guvernatorului Floridei, Ron de Santis)

Cel mai rău lucru ar fi fost ca acum democrații să adopte un discurs împăciuitor, să oblige media și BigTech la toleranță și deschidere (măcar mimată) și astfel să spargă unitatea republicană, alimentând cu muniție politicienii republicani care joacă cartea “reconcilierii naționale” și izolând pe Trump și suporterii lui care ar fi părut astfel cu adevărat donquijotești, în luptă cu o halucinație.

Ceea ce fac însă acum democrații denotă multă prostie politică și umană. Pe de o parte ei confirmă și chiar depășesc predicțiile lui Trump despre toxicitatea lor pentru America, făcând și pe scepticii republicani să recunoască în Trump un vizionar. Pe de alta, e imposibil să-ți ostilizezi constant și agresiv jumătate din populație, oricât control ai pe media și guvern, și să nu decontezi asta mai devreme sau mai târziu. Așadar, oricât de aberanți vor continua să fie democrații și brațele lor înarmate din media și BigTech, oricâte anulări vor produce, oricâte relatări fantasmagorice vor emite, cred că tot răul e spre bine. Să ținem minte un fapt istoric: nimic nu mobilizează mai mult decât un inamic vizibil. Progresismul era de neoprit câtă vreme se ascundea cu succes în spatele ideilor despre egalitate și bunăstare. Acum, când i se vede fața hâdă în fiecare zi, și-a pierdut de fapt puterea. Să spunem așadar cu toții, în spirit texan, “Bring it on, baby!”

1 Comment
  1. Bravo, articol excelent!

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>