Dispariția politicii democratice în Occident nu putea deveni fapt fără participarea Angelei Merkel – plicticoasa întrupare germană a derutei din care Europa își trage ultima certitudine înainte de cădere. Ca șefă a noului cult relativist în care binele eacea formă a răului care conduce la tirania binelui, Cancelarul Merkel a izbutit două capodopere. Mai întîi, și-a desfigurat societatea, deschizînd granițele, în 2014. Cu asta, a fost lichidat demos-ul. A doua mișcare a Cancelarului Merkel a suprimat sistemul politic. Operația a avut loc în Thuringia, după ce alegătorii și-au votat reprezentanții în Parlamentul local iar aceștia au avut nesăbuința să aleagă unnou Președinte de land.
Alegerile locale din Thuringia s-au soldat cu un eșec sec pentru partidele clasice ale dreptei și stîngii. Creștin Democrații Angelei Merkel și stînga social-democrată au fost respinși explicit. Thuringia e un land reîntors în Germania unită, după 50 de ani de vătămare în RDG. Mai exact spus: după o lungă experiență de viață sub dictatură, idee unică și limbă de lemn. Reîntîlnirea cu loznicile goale și arbitrariul politicii oficiale în formulă vestică a mînat alegătorii spre extreme.
Alegerile au fost cîștigate de stînga și de dreapta radicale: Die Linke și AfD. Cu diferența că, în ierarhia religiei oficiale, extremitățile au mirosuri opuse. Dreapta e nebunie ciumată iar stînga mumă parfumată. Astfel, AfD, partid anti-migrație, anti-PC și pro-familie e fascist. În schimb, Die Linke, nucleu marxist anti-american, născut pe ruinele comunismului est german cu secera și ciocanul în mînă și ideile fixe în cap, pro-migrație și pro-impozitare letală a oricărei viețuitoare care cîștigă ”prea mult” e o forță luminos-progresistă, democratică și umanistă. De aici interdicția oricărei colaborări a ”lumii bune” cu AfD.
Numai că, în politica reală și locală, progresiștii din Thuringia nu puteau,matematic, să formeze o majoritate. În schimb, CDU a putut. Și, cu ajutorul parlamentarilor locali AfD, a ales noul Președinte al Landului.
A doua zi, Angela Merkel a decretat: ”Rezultatul e de neiertat și, din acest motiv, trebuie inversat”. În zilele imediat următoare: o epidemie de sinucideri rituale. Nou alesul Președintele al landului a demisionat. La fel, Președinta CDU și succesoarea desemnată a Angelei Merkel. La fel, Ministrul pentru relația cu landurile din Est. Apoi, guvernul federal a cerut organizarea de alegeri noi. Evident, alegerile trecute au dat rezultatul greșit și trebuie repetate. Generos, guvernul central și luminat a oferit alegătororilor locali și tîmpiți șansa de a-și spăla eroarea și rușinea.
Consecințele acestor ordine grotești sînt repingătoare. Constituția și înțelesul de bază al statului federal au fost abandonate, din clipa în care Cancelarul german a intervenit în deciziile luate, prin vot liber, într-un land la fel de german. Derapajul îndîrjit al Cancelarului Merkel poate duce, mai departe, la recalcularea sistemului metric sau redefinirea culorilor. Dacă fosta chimistă și actuala hiper-democrată Merkel dorește asta, se poate proceda la rearanjarea înețepenitului tabel Mendeleev. Orice e posibil, într-o lume condusă de posedații sectei etice globalecare ne-au înfiat din oficiu. Realitatea și, mai cu seamă, realitatea politică sînt pierdute. Democrația însăși poate fi sacrificată pentru a face loc și a da întîietate dogmei pe care stă sistemul.
Răfuiala fanatismului de falsă sorginte democrată cu democrația a ieșit la vedere. Politica nu mai are nici un rol. Orice s-ar întîmpla, orice ar vota alegătorii și oricare ar fi rezultatul, democrația e irelevantă. Decizia e luată, în avans, de păstrătorii adevărului iar democrația poate fi admisă numai în măsura în care confirmă decretele înaltului cler progresist.
Pentru cine nu știe sau e îndopat cu basme universitare recente: demagogia democratică e copilul vorbăreț al Franței revoluționare și nu are nici o legătură cu adevărul primar al libertății. În 1215, Magna Carta, documentul fondator al libertății occidentale aplicate, nu pomenea o vorbă despre egalitate, fraternitate, progres și alte generalități manipulabile. Era vorba, acolo, numai de lucruri concrete și vulgare, în cel mai bun înțeles al cuvîntului: de pedepse și delicte, mori și acces la cursuri de apă, de stăpînirea podurilor, bani și abuz regal, impozite și judecători locali. Însumînd, interese năpraznice și bună așezare a vieții în comun. Democrația nu avea nume dar stătea pe lucruri mărunte, precise și palpabile. Gonită din această definiție și capturată de optimismul formulelor grandioase, democrația europeană e foarte aproape de sfîrșit. Adică, s-a reîntors în prizonieratul castelor superioare. Ieri, Coroana. Azi, Progresul sau UE și tribul ei supradotat.
Tragedia teologică a Occidentului e întreagă și nu mai poate fi întoarsă. Lumea de sus s-a convertit la o pseudo-religie, la cultul adevărului suprem care găsește defectuoase democrația, națiunile, tradiția, familia și însăși natura umană. În forma lui desăvîrșită, cultul occidental al binelui global e un rasism democratic. Adepții lui reușesc să vadă discriminare peste tot – ceea ce nu îi împiedică să susțină răspicat că o parte însemnată a societății votează greșit pentru că e needucată, primitivă și mental inferioară. Ruptura între progres doctrinar și înapoiere umană fiind marcată genetic, alegătorii pot vota orice și degeaba. Sistemul conducător prizează un adevăr inaccesibil plebei și va lucra la corectarea neîntîrziată a abaterilor.
Din cînd în cînd, alegători, partide și lideri rămași la credința comună în democrație cîștigă alegeri, dau Președinți și fac guverne. E inutil. În plină admistrație Trump sau regim post-Brexit, establishmentul politic, presa, sistemul de educație și administrația rămîn fidele religiei mamă. Cultura și morala bat democrația iar cultura și morala lumii occidentale au trecut în dogmatism și auto-adorație.
Iată de ce, toate reacțiile democratice sînt urmate de contra-reacția sistemului. Casta convertită la noua religie a dezvoltat un număr de proceduri aplicabile după caz. Dacă ereticii cîștigă direct alegeri prezidențiale, se aplică procedura Trumpmarionetă rusească, curvar și corupt. Dacă ereticii conduc masiv în sondaje, se organizează procedura Salvini criminal judecat pentru obstrucție la migrația liberă.Casta poate conta pe justiție și pe convingerea tot mai răspîndită după care lupta politică nu se regleză la urna de vot ci prin completuri de judecată.
Orbirea care mînă virtutea e cel mai prietenos dușman al democrației. Dată fiind satisfacția sfințeniei pe care o decernează instant, forța acestui moralism înrobitor e imbatabilă. Astfel, e perfect inutil și aducător de ostracizare să spui cuiva că, în România, ofensiva anti-corupție a făcut politică, nu justiție. Și că țara care alege, înrolată emoțional în cruciada anti-corupție, un Președinte cu probleme la tribunal, a încetat să înțeleagă ce i se întîmplă.
Ce era odată luminat de spiritul practic și sever al democrației a devenit o festivitate trucată. Încurajată mediatic și oficial, confuzia între politică, moralitate și legalitate produce, ca întotdeauna, catastrofe. Unanimitatea pîndește cu lasso-ul pregătit. Occidentul și micii lui imitatori peticiți din Est s-au lepădat de povara libertății de gîndire și expresie. Comoditatea adevărului unic domnește. Germania e un caz trist de consens ermetic, strunit prin cenzură și aplicat prin decret. O țară în care gîndirea publică a atins viteza unui Melcedes.
Bundeskalifat Deutscland încheie o aventură istorică mereu turbulentă și neîncetat conformistă.
Se pot invoca nenumărate scuze și circumstanțe. Extremismul încolțește neștiut. Lumea se schimbă. Adevărul și binele nu mai sînt ce au decis cîndva bărbați albi morți (de unde concluzia oarecum neașteptată că Lenin e viu). Se poate, chiar,observa că Merkel e la sfîrșit de domnie și suferă de panici dinastice.
Se pot spune multe dar e tîrziu și se întunecă.
(Publicat inițial în Adevărul)
About Post Author
