Neo-fascismul corporatist. Sau dictatura fără dictator.

Adrian Papahagi face o observație foarte importantă, plecând de la natura adevărată a luptei anticorupție de-a lungul vremurilor, începând cu iacobinismul:

“Orice v-ar spune Hodor și GDS, nu AUR (un soi de PRM/PPDD jalnic și nefrecventabil, care va avea soarta acestor partide), ci radicalii din USR+ sunt legionarii de azi.”

Cred că analogia poate fi extinsă la nivelul întregii mișcări progresiste care e mult mai aproape de caracteristicile fascismului italian al lui Mussolini decât de marxismul originar, fie el și prelucrat de nefaștii intelectuali ai vestului capitalist din secolul trecut. Singurul ingredient lipsă e naționalismul, în rest avem cam tot: dispreț și opoziție structurală față de democrația clasică (dacă nu iese votul cum vrem, îl forțăm să iasă sau îl repetăm), anihilarea completă a sensului originar al “liberalismului” și transformarea lui într-o parodie populistă, adversarii elitelor conducătoare sunt adversarii poporului etc. Lucrurile nu sunt astăzi atât de radicale și de aceea nici prea clar vizibile dar nu trebuie uitat că a trebuit un război mondial pentru ca fascismul italian să se manifeste deplin – deși ajuns la putere în 1921-22, războiul e cel care-i justifică excesele. (Merită amintit și că fascismul își are originea în iacobinism și esența lui e autoritarismul ca singură cale a salvării.)

Dificultatea de a observa adevărata natură a progresismului vine din faptul că discursul nu e naționalist și nu avem (încă) o situație catastrofală de război care să justifice – precum în cazul fascismului – nevoia de a înregimenta, fie și cu forța, întreaga societate în jurul “noii căi”. Epidemia de coronavirus arată însă cum stau lucrurile: în cazul unei amenințări majore, democrația e suspendată, dictatul științific devine lege marțială, gândirea critică devine dușmanul poporului. Ca și în cazul fascismului autentic, marile averi devin și mai mari iar elitele economice și financiare nu se mai disting prea bine de clasa politică. E convingerea mea că orice criză mondială majoră va radicaliza profund și spectaculos mișcarea progresistă. Din punctul ăsta de vedere epidemia a fost un test pe care nu l-am trecut cu bine.

În plus, azi, când controlul mesajului e practic în mâini private, nevoia unui lider carismatic e caducă. Ba, după cum a demonstrat Trump, de-a dreptul riscantă pentru noua elită din umbră și programul ei. Mai bine lideri slabi, recunoscători. Dar asta face natura fascistă reală a programului politic al noilor elite mult mai greu de denunțat. În fond ce fel de dictatură e asta fără dictator?

Cheia în a înțelege natura fascistă, autoritară și plutocrată a progresismului stă în observația că marile corporații de azi din BigTech și Pharma au atât dimensiunea economică cât impactul cultural al unui stat important. Avem de-a face cu adevărate corporații-stat, organizate complet autoritar (în companii nu e democrație!), și care intră în coliziune cu vechile state naționale pe care le concurează mediatic și, din ce în ce mai mult, fiscal. Ar trebui să ne fie evident că odată confruntate cu nenumărate amenzi uriașe, reglementări restrictive și inițiative anti-monopol, companiile în cauză se vor apăra. Nu numai în justiție. Iar motivul pentru care fascismul de azi nu e naționalist e pentru că elitele lui nu aparțin unei națiuni ci marilor corporații BigTech. E un fascism corporatist, nu național. Ideologia lui e știința și asupriții pe care-i eliberează sunt propria lor creație. Privit în cheia asta, faptul că Twitter a închis contul lui Trump e un semn de autoritarism aproape incredibil. Duhul a fost eliberat din lampă și nu mai e nimeni să-l bage înapoi: faptul că la o astfel de acțiune profund autoritară nu există nici un fel de mecanism de reacție arată de fapt că puterea BigTech e deja mai mare decât a statelor. Iar faptul că majoritatea presei și a politicienilor au găsit închiderea contului Președintelui SUA justificabilă, e de-a dreptul uluitor. Nu vă lăsați păcăliți, nici Zuckerberg, nici Pichai, nu au de gând să lase marile state ale lumii să le dicteze viitorul. Ei se consideră îndreptățiți să lupte. Iar rezultatul luptei lor e limpede astăzi, cel puțin în SUA: un guvern în care practic sunt participanți la decizie. Aștept cu interes concretizarea amenințărilor Bruxelles-ului care-și vede și el propriul program antidemocratic amenințat. Pariul meu e că se vor alia cu BigTech, cumpărând influența lor cu promisiunea de a lăsa fără dinți inițiativele anti-trust europene. Va fi exact ca alianța între ruși și nemți, la începutul războiului.

Simplu spus, elitele economice și financiare intră deja în coliziune cu națiunile-stat. Au inventat o cauză și au potențat peste măsură mișcări periferice toxice pentru democrație și conservatorism, folosite ca berbece împotriva ordinii politice clasice. Epidemia le-a dat o șansă să experimenteze mecanismul propagandistic vechi de când lumea: strânsul rândurilor în jurul salvatorilor. Degenerarea elitelor politice de pretutindeni le-a dat acces la decizia politică fără riscuri și fără a deconta costuri electorale, e suficient să plătească și să manipuleze media în folosul lor. Setea morbidă de putere trebuie căutată azi nu prin partidele clasice ci în conglomeratul BigTech. Iar boala care cuprinde lumea democratică nu e neo-marxism ci neo-fascism corporatist.

De altfel, e revelator că acuzația preferată a propagandei progresiste e “fascismul” iar Trump ne-a fost prezentat cu obstinație patologică drept dictator. Gura păcătosului…

PS: Paul Dragoș Aligică îmi semnalează că ipoteza e pe larg argumentată într-o carte apărută acum 10 ani (!) , “Liberal Fascism” a lui Johan Goldberg, despre care Dragoș a scris la vremea respectivă pe Hotnews. Revin după ce o citesc.

2 Comments
  1. Ce s-a întâmplat cu convingerile conservatoare că guvernul nu trebuie să intervină în capitalism iar ‘piața’ se reglează singură prin competiție?

    Este clar că anumite tarabe din ‘piață’ au decis că Trump nu mai are valoare economică pentru ele și nu mai ‘vând’. În același timp alte ‘tarabe’ precum WeMe, Parler etc sunt bine venite de a capitaliza acest lucru.

    Ori sunteți pro regulamentări la nivel legislativ ori sunteți capitaliști.

    Reply
    • Comentariul nu are nici o legătură cu textul. Asta se cheamă trolling.

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>