Antimaterie e un flux colectiv care dă o voce dizidenților față de dogma obligatorie a zilei; una impusă din ce în ce mai autoritar de oligarhia așa zis tehnocrată în efortul de a nu pierde puterea dobândită în afara mecanismelor democratice reale. Fluxul e gândit pentru a fi ușor de citit și ușor de actualizat de fiecare contributor în parte. E construit pe o platformă fiabilă și rapidă, găzduit distribuit și fără nici un adaos inutil, cum ar fi imaginile ilustrative și publicitatea. Importante sunt ideile iar principiul fundamental e unul singur: libertatea opiniei.
E cusut cu odgon alb: Simion lăsat la îngrășat, pentru a da figura incompatibilă cu democrația pe care o va răpune Dan, la confruntarea finală. Măcar știm, acum, că alegerile pentru primăria București vor avea loc în curînd și vor fi neașteptat de libere. Triumful lui Nicușor Dan e, deasemenea, garanția reprezentării la vîrf a minorității autiste din România. După două mandate Iohannis, plus două posibile mandate Dan, vom avea 20 de ani de consolidare a incompetenței și parodiei democratice în România.
Alegerile din 4 mai sînt nule și foarte importante. Alegerile sînt nule pentru că nu sînt alegeri ci rezultatul alegerilor anulate din noiembrie 2024. Duminică 4 mai va avea loc o ceremonie fără sens la care alegătorii vor fi chemați să valideze deposedarea de propria putere de vot și să prăznuiască o democrație defunctă.
Acum 6 luni, alegerile au fost date la spălat și, din acea clipă, rolul alegătorilor a încetat.
Avem, deja, experiență. Am învățat să ghicim în marile indignări media. Taifunul împotriva tarifelor impuse în toate zările de Statele Unite confirmă regula: cineva atotputernic se apără cu toate forțele de care dispune în dotare și în mințile tulburate ale altora. Ce caută să salveze frontul generator de zgomot? Răspunsul se limpezește de îndată ce înțelegem ce face, de fapt, Donald Trump.
Înainte de toate, Trump face exact lucrurile pe care a promis că le va face și pentru care a fost ales Președinte (blocarea migrației, redresarea economiei și, în genere, relansarea normalității).
Zidul Berlinului s-a ridicat din nou și trece, acum, prin casa fiecărui alegător. Europa e din nou împărțită între cei ce vor să trăiască după regulile de bază ale democrației și cei ce vor să facă din democrație un sistem cu cîștigător unic. În Franța, riscul unei confruntări democratice la prezidențialele din 2027 a fost înlăturat, cu obișnuita decizie semnată de brațul juridic al aristocrației. Parodia solemnă a Justiției, complet independentă de bun simț, onoare și adevăr, a fost chemată la ordin și s-a executat.
Bizar și periculos: liderii vest-europeni s-au pus, în sfîrșit, pe treabă! Obiectivul ce nu le dă pace? Eliminarea păcii! Întrunirile în cascadă, declarațiile-refren și planurile fabuloase de cheltuieli țintesc unul și același lucru: să facă inoperabil un acord de pace fixat de Trump si Putin. Liderii vest-europeni refuză un acord general Statele Unite-Rusia cu îndîrjirea și inventivitatea celui refuză să afle că nu contează, că nu e la masa de joc, că e o putere apusă sau nici măcar născută.
Pentru ce războiul din Ucraina? Pare simplu ca un flagrant: pentru că Rusia a invadat Ucraina! Dar adevărul nu e totuna cu înregistrarea unei clipe și, din acest motiv, se mai numește și adevăr istoric. Iar adevărul istoric spune că invazia rusă a fost curtată cu îndîrjire de posedații liberali care au decis că lumea e datoare să se încoloneze în spatele lor. După 1990, liberalismul a făcut pasul spre mistică și, de acolo, a aterizat în paranoie imperială.
În democrația modernă, politicienii nu sunt în primul rând agenții celor care îi sprijină sau îi votează și nici măcar ai celor care investesc în ei.
Dacă e ceva fundamental bun în democrația modernă (despre ce e prost s-au scris cărți serioase și se vor mai scrie pentru că sunt motive), e faptul că liderii sunt mai mult expresia spiritului vremii, și mai puțin a celor care cred că-i controlează sau influențează.
Din clipa în care statul paralel înghite, justiția, presa și opinia publică, nu mai e nimic de observat și de măsurat. Geometria se dezintegrează și statul se încarcă de proprietăți bizare: e paralel cu democrația și se intersectează cu fantoma ei. Blocați în această intersecție, vom afla un singur lucru: că mascarada e totuna cu adevărul complet și că libertatea totală e totuna cu dreptul de a asista, în tăcere, la suprimarea ei oficială.
Donald Trump e cutremurător. După mai puțin de o lună cu Trump în funcție, lumea nu mai e aceeași. Istoria s-a răzgîndit și urmează o direcție, pînă la Trump, proscrisă și ridiculizată. Efectul Trump e reîntîlnirea acțiunii politice, economice și militare cu realitatea. Recapitularea e amețitoare. Torentul de fentanyl și invazia migranților prin frontierele abandonate ale Statelor Unite au fost oprite. Canalul Panama nu va fi un coridor chinezesc. Eternitatea războiului israelo-arab se clatină.
Cel mai arogant, indolent și incompetent Președinte al României a demisionat. Știrea e înșelătoare. Iohannis se afla ilegal în funcție și nu putea demisiona. Formula corectă e: ilegalul s-a pitit. Fuga lui Iohannis e apogeul unei cariere clădite pe vorbe goale și falsuri depline. Pînă în ultima clipă, Iohannis a rămas fidel minciunii și a reușit să susțină că pleacă pentru că nu vrea să fie pretextul unei crize care ar face România de rîs.
