Brava lume nouă liberală

Liberalismul ar trebui să fie doctrina libertății. Problema e că nu mai știm ce e libertatea și, profitând de amnezia noastră, o bandă însetată de putere care-și spune cu tupeu “liberală” a redefinit-o și, prin asta, se pregătește să instituie o dictatură de un soi nou.

De ce am uitat ceva atât de important, e de discutat mai în detaliu. Deocamdată să ne limităm la observa că în lipsa unei amenințări directe și radicale la adresa libertății există riscul ca referențialul la care ne raportăm când vrem să pricepem empiric ce grade de libertate personală sunt cu putință, să alunece în derizoriu și nesemnificativ. Binele adevărat e greu de văzut când răul adevărat nu mai e evident. De asta viața bună conține în ea sămânța dezastrului: când totul merge prea bine, când privațiunile și efortul disciplinat înspre un țel îndepărtat sunt înlocuite cu băltirea hedonistă pe canapelele Netflixului, nu avem nici un motiv să mai ținem minte ce anume e în mod esențial libertatea. Confortul devine singura “valoare” pentru care mai merită să te bați. Iar confortul adus inițial de muncă, renunțare și dorință devine cu vremea un corolar automat al progresului științific și decade repede din obiectiv care justifică efortul în drept care justifică lenea. Dreptul meu de a trândăvi, de preferință asistat de stat, devine un drept fundamental. În mod curios și libertatea de gândire, și cea de a te apăra în fața agresiunii fizice, și cea de expresie, devin uitate sau chiar “toxice”, dacă pun în vreun fel în discuție confortul. Confortul e zeul modernității iar Știința e scriptura lui.

Lucrurile sunt chiar mai dramatice decât atât – obsesia confortului fizic ca obiectiv unic al progresului a antrenat rapid o obsesie a confortului psihologic, tradusă în refuzul realității și instituirea unei ficțiuni politicoase, în cazul în care realitatea produce disconfort. Orice jignește sau supără pe cineva trebuie evacuat din limbaj și înlocuit cu eufemisme sterile. Aici e de fapt mecanismul profund al Political Corectness: obsesia pentru confortul psihic al oricui se poate găsi într-o minoritate.

Pe scurt, când conservarea vieții fără dificultăți de orice fel devine obiectivul nostru fundamental, libertatea, dacă nu se supune dezideratului ultim al confortului personal, devine un capriciu teoretic sau o sursă de abuz. Acea definiție nefericită a libertății unuia care se termină unde începe disconfortul altuia, a făcut ca practic orice adevăr incomod să poată fi cu ușurință încadrat ca atentat intolerabil la adresa libertății individuale. Cu pași mici dar deși în direcția asta, am ajuns ca azi să îngrădim abuziv și irațional libertatea, în numele libertății, fără să mai observăm teribila contradicție. Dar acesta nu poate fi un traseu natural al ideii de libertate, care să se descompună de la sine sub efectul timpului și uitării. Lumea a mai trecut și prin perioade de mare confort și prin perioade de haos social, fără ca ceea ce înțelegem pin libertate personală să ajungă la caricatura de azi. Libertatea a fost întotdeauna direct asociată cu 2 posibilități esențiale: să te poți duce unde vrei și să poți spune ce crezi, fără a fi pedepsit.

O asemenea degradare cum avem astăzi- a face din contrariul libertății esența ei – e posibilă doar dacă există un program coerent, educațional și propagandistic, care să o re-încadreze (sau să o re-normeze, să o raporteze la alt referențial decât cel natural). Toți am observat în ultimul deceniu absurditatea revoltătoare a doctrinei PC în universitățile americane însă nimeni, după cunoștiință mea, nu a observat că e de fapt vorba de un program coerent de re-definire a libertății. Intelectual vorbind, pentru studenții de azi, libertatea a ajuns identică cu confortul, în diferitele lui versiuni, iar asta a fost posibil mai ales prin redefinirea limbajului și al rolului lui: cuvintele nu trebuie să ofenseze pe nimeni iar rostul limbajului e confortul psihologic, nu căutarea adevărului. Acesta a fost pasul esențial pentru etapa care începe acum, în care Liberalii americani au transformat Statul din garant al libertăților individuale în furnizor de confort individual. Important e să nu supărăm, nu să spunem adevărul. A spune adevărul e monstruos.

(Evacuarea morții din cultura modernă servește aceluiași scop)

Marea majoritate a comentatorilor conservatori, mult mai avizați decât mine, par surprinși de violența și viteza cu care discursul progresist încearcă să elimine din viața publică americană libertățile esențiale. Vom vorbi în special de America pentru că acolo e cu adevărat sediul libertății în epoca noastră. Cred că motivul pentru care lucrurile se degradează atât de rapid sunt două:

  1. O elită politică și financiar-tehnologică promovează și finanțează extrem de intens mișcări minoritare periferice (BLM, Woke) pentru a le transforma în mișcări de masă cu un discurs al “eliberării”, “progresului” și “libertății”, axat pe ideea legitimității nevoii de confort a unor minorități aparent grav asuprite. Și BLM și woke sunt însă fenomene complet marginale, fiind prin definiția lor întinse la segmente extrem de limitate din societate, și fără uriașul sprijin mediatic artificial de care beneficiază ar deveni non-subiecte în câteva zile. Vorbim în cel mai bun caz de un segment de câteva procente din populație care a acaparat în întregime agenda publică, doar pentru că e artificial susținut pentru a crea iluzia unei crize generale din care decurge natural necesitatea redefinirii libertății.
  2. Simultan, aceeași elită, folosind oportunist crizele create de ea dar și orice criză majoră naturală (inclusiv epidemia), identifică sistematic libertăți fundamentale reale ca fiind dușmani sau piedici în calea libertății “asupriților” (inventați de ea), eliminându-le politic în numele interesului public. Și al noii libertăți, nu-i așa?

Lumea albă, creștină și conservatoare, sursa esențială a acestor suferințe intolerabile, trebuie să dispară cu totul. Orice nu e în acord cu noua ordine e “populism” și, mai nou, “iliberal”. E foarte relevant că propaganda complexului politico-cibernetic încadrează imediat ca “iliberală” orice atitudine politică de apărare a libertăților fundamentale – asta trădează obsesia de a redefini libertatea, redefinind mai întâi liberalismul.

În același timp, “asupritorii”, adică albii care au o carieră și independență financiară, trebuie pedepsiți public. Trebuie să îngenuncheze, să-și facă zilnic autocritica, să fie dați afară de peste tot dacă îndrăznesc să conteste “progresul”. Până la urmă toată vechea clasă de mijloc americană, albă, independentă financiar, credincioasă și cu capul pe umeri, trebuie acuzată și umilită fără încetare.
Pe de o parte umiliți, pe de alta cenzurați și, în curând, dezarmați. Ăsta e planul: să scăpăm de cei care ne incomodează sau împiedică, folosind pretextul unei uriașe ridicări a ”poporului” pentru noi drepturi și libertăți.

E însă o întrebare necesară: Qui Prodest? Ar fi o mare naivitate să credem că liderii BLM (care nu visează decât bani, mașini, case și impunitate) sau Woke (într-o patologică căutare a atenției) sunt beneficiarii. Ei sunt doar instrumentele și, precum s-a tot demonstrat în istorie, vor fi sacrificați imediat ce utilitatea lor devine discutabilă.

Eu cred că acest proiect coerent de redefinire a libertății servește doar elitelor politice și complexului politico-cibernetic care finanțează această nebunie generalizată. De ce?

În primul rînd elita politică și financiară e speriată – lumea evoluează impredictibil și accelerat, pârghiile de control vechi (presa și forța) nu mai sunt eficiente. Tensiunile sociale acumulate în decenii întregi sunt enorme iar sferele de influență geopolitică se redesenează amețitor. De asta eu cred că scopul lor imediat e controlul. Pe termen mediu nu urmăresc decât bani și putere dar fără control totul poate fi pierdut.

Atât culpabilizarea clasei de mijloc cât și reîncadrarea libertății individuale în registru strict sexual sau rasial, servesc anihilării singurului segment din societatea americană care e dispus să se bată pentru ce e cu adevărat libertatea și care va fi imposibil de manipulat și controlat tocmai din cauza asta. Singura piedică în calea noii utopii în care complexul politico-cibernetic e singurul creator și furnizor de confort, e o populație albă, creștină, conservatoare și înarmată, capabilă să se bată cu arma în mână pentru valorile în care crede.

Mulți dintre europeni nu pricep prea bine cât de fundamental e dreptul de a purta o armă în construcția democratică americană. Trebuie remarcat că dreptul de a te înarma e garanția ultimă în fața abuzului Statului și e baza pragmatică a dreptului la proprietate. Dacă statul te abandonează, nu ești pierdut. Iar o dictatură nu poate coborî peste noapte asupra unui popor înarmat. Masacrele ocazionale produse de nebuni care au acces la arme au un impact emoțional teribil dar, în realitate, nu sunt o consecință a dreptului de a purta armă. O armă poți să-ți cumperi de pe piața neagră oriunde, inclusiv la noi. De aceea indicatorul real al planului “liberalilor” americani de a construi o lume nouă, bazată pe o dictatură a confortului total, e dat de ferocitatea cu care vor ataca singurele două mecanisme instituționale care fac din populația albă conservatoare un pericol pentru ei: dreptul la armă și Curtea Supremă.

Deocamdată cenzura dură instituită de falanga tehnologică a complexului, funcționează: nimeni nu se miră prea tare că în social media deja cenzurăm nu numai fake news imaginare ci și absolut orice nu convine ”mișcării”, cum sunt știrile despre ce-și mai cumpără liderii BLM. Cu alte cuvinte, deja în numele libertății interzicem dreptul la libertatea cuvântului. Ce mare lucru dacă în numele libertății vom suspenda dreptul la apărare, fie ea cu arma sau în justiție? Statul va împărți atunci și confort, și securitate, și dreptate. Sau, stai! Deja le împarte…

3 Comments
  1. Excelent.

    Reply
    • De la complexul “politico-militar” la cel “politico-cibernetic” , o “evolutie” destul de ciudata !

      Reply
      • Și totuși nu înțeleg cine ghidonează lucrurile din umbra ! Notiunea de complex politico-cibernetic este prea vagă !

        Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>