Progres la ospiciu

             Numărul minților libere de nebunie scade în mare viteză. La cea mai mică atingere, actualitatea americană – ideile și declarațiile oamenilor care fac ideile și iau deciziile – scapără de furii acrobatice și absurdități despuiate. Exemple?

             Autoritățile sanitare din Statul Vermont au reglementat accesul la vaccinul anti-COVID pe bază de rasă. Dacă biografia și genetica te-au condamnat să ai 40 de ani și să fi alb, ești exclus:

            Guvernatorul Statului Vermont e la datorie și îi asigură pe fericiții posesori ai culorii corecte că au prioritate:

            Asta, în materie de practică. În chestiuni teoretice, ne limpezește Damon Young. Multi-celebrat gînditor-militant al gîndirii cu baza în conștiința de rasă, Young oferă justificarea bio-filozofică a urii de tot ce e alb și viu sau trecut. Pe baze epidemice. Asta, pentru că și cultura albă (whiteness) e o boală, ba chiar un virus ucigaș:

         Whiteness is a public health crisis. It shortens life expectancies, it pollutes air, it constricts equilibrium, it devastates forests, it melts ice caps, it sparks (and funds) wars, it flattens dialects, it infests consciousnesses, and it kills people—white people and people who are not white, my mom included. There will be people who die, in 2050, because of white supremacy-induced decisions from 1850.

           Odată stabilit acest adevăr intolerabil, rămîne de găsit remediul. Din păcate, acțiunea salvatoare nu poate fi decît o operație drastică. O campanie nemiloasă dar dreaptă. Soluția finală, recomandată de marele cugetător, presupune eliminarea. Eliminarea cui? Ghici ghicitoarea și culoarea ei!

             White supremacy is a virus that, like other viruses, will not die until there are no bodies left for it to infect. Which means the only way to stop it is to locate it, isolate it, extract it, and kill it. I guess a vaccine could work, too. But we’ve had 400 years to develop one, so I won’t hold my breath.

          Totuși, problema e vastă și admite mai multe unghiuri. Unul din ele e pacifismul refuznic. Astfel – explică Elie Mystal, în The Nation, revista-stindard a stîngii americane – pandemia e o șansă neașteptată și cuprinzătoare. Căci izolarea poate deveni desprindere de tot ce e alb: 

         I’ve said, here and elsewhere, that one of the principal benefits of the pandemic is how I’ve been able to exclude racism and whiteness generally from my day-to-day life.

            Din cele de mai sus, s-ar putea crede că deplasarea în grup spre ospiciu e o chestiune de inițiativă privată care privește doar gînditori solitari și, întrucîtva, marginali. O asemenea concluzie e o eroare masivă de înțelegere. Nebunia e un bun comun și o un discurs îmbrățișat, la vârf, de floarea instituțiilor publice americane. O dovedește însuși CNN. Marele bastion de presă comentează deciziile prin care Guvernatorul Statului Dakota de Sud a blocat participarea persoanelor transgender la competițiile sportive feminine. CNN atrage atenția asupra erorii fundamentale pe care o încurajează aceste decizii: creditul acordat perimatei noțiuni de sex biologic:

           The orders also reference „biological sex,” a disputed term that refers to the sex as listed on students’ original birth certificates.

It’s not possible to know a person’s gender identity at birth, and for some people, the sex listed on their original birth certificate is a misleading way of describing the body they have.

While sex is a category that refers broadly to physiology, a person’s gender is an innate sense of identity. The factors that go into determining the sex listed on a person’s birth certificate may include anatomy, genetics and hormones, and there is broad natural variation in each of these categories. For this reason, the language of „biological sex,” as used in this legislation, can be overly simplistic and misleading.

              Deși merituoasă, clarificarea pe care o datorăm CNN e limitată. Nu numai sexul biologic e o noțiune depășită și nesigură ce trebuie decartată cît mai rapid. Natura umană însăși e o povară de care orice om în căutarea libertății trebuie să se lepede neîntîrziat. Sub îmbietorul titlu, The Joy Of Being An Animal, Melanie Challenger, cercetător în chestiuni de bio-etică, se pronunță în Aeon (site dedicat intervențiilor academice) pentru revenirea la și recucerirea statutului nostru non-uman: 

           We still live with the belief that humans, in some essential way, aren’t really animals. We still cling to the possibility that there’s something extrabiological that delivers us from the troubling state of being an organism trapped by flesh and death. 

           A fi animal! Ce deschidere și ce eliberare! Ce fugă liberă spre libertate și ce reîntîlnire cu bucuria primordială a minții în sfîrșit anihilate! De unde o știm? Autoarea a cercetat, a meditat și a găsit un precursor în România:

          Far from being solely the product of our brains and self-direction, then, humans are intimately affected by their whole physical being and its environment. Some devastating evidence for this comes from the children of Romania’s orphanages, who were abandoned with little physical or sensory affection by the cruelties and excesses of the country’s leader Nicolae Ceaușescu’s regime. This neglect left them with lifelong struggles, extending to language delays and visual-spatial disruption. These are painful reminders that our ability to flourish and express ourselves is profoundly influenced by the way our bodies are treated and valued in the earliest stages of our lifecycle.

          O corecție, dacă e îngăduit. Cînd vă veți mai trezi acuzați de obscurantism, ură se sine și de alții, credințe iraționale, mentalități de cult și fanatism, spuneți-le noilor educatori progresiști să își vadă de treabă. Pe culoarele ospiciului. 

About Post Author